I. E un moment de cotitură: fie statul român continuă să meargă pe drumul fuziunii cu lumea interlopă, care e drumul ieşirii din lumea valorilor şi a lumii occidentale, drumul care va face nesigură, pentru cei mulţi, viaţa în România, după cum vedem în aceste zile, fie începe o curăţenie adevărată, nu simulată, nu coafată, ci pur şi simplu curăţenie cu buldozerul şi nu doar la vârf prin câteva demisii de şefi, oricum impotenţi administrativ şi politic.
II. Era nevoie să auzim trei lucruri spuse răspicat de către liderii politici în aceste zile dramatice: 1) ancheta va scoate tot adevărul la lumină, indiferent încotro duc ramificaţiile acestei spețe (ştiu, nu politicienii fac ancheta, dar cine crede că ea nu merge cu o viteză sau alta în funcţie de atmosfera politică creată în jurul ei, e naiv… Apropos, mai avem Ministru de Justiţie?! O voce care ar avea toată autoritatea să ceară public răspicat tot adevărul?! De ce tace Ministrul de Justiţie?!). 2) nimeni nu va muşamaliza sau dacă cineva încearcă, va fi demascat şi înlăturat; 3) începe o acţiune programată la nivel naţional, sistematic, susţinută logistic, de combatere a structurilor mafiote şi a interlopilor, până la curăţirea comunităţilor de influenţa lor care devine atotstăpânitoare.
III. Cu vocea ei sacadată, care trădează lipsa de imaginaţie şi o gândire la suprafaţa lucrurilor, Dăncilă încearcă să preia tema luptei cu criminalitatea, bine sfătuită, probabil, de către “comandoul” de consilieri care dețin, practic, conducerea strategică a PSD, prin prelurea consilierii şefului PSD şi a premierului (interesant ar fi să ştim dacă ei lucrează concertat şi dacă da, pentru cine). Nu că Dăncilă ar avea vreo credibilitate, după ce PSD, la vârful căreia stă de ceva vreme, a împânzit statul cu incompetenţi şi a încercat să schimbe legile penale în favoarea infractorilor. Dar adună puncte. Măcar de ar face ceva, mă îndoiesc… PSD e un partid captiv clanurilor, după părerea mea.
IV. Din păcate, liderii opoziţiei se concentrează doar pe aspectul protecţiei legilor penale, devenit oricum uşor defazat, având în vedere decizia recentă a CCR (care invalidează modificările PSD la Codurile penale) şi reculul PSD, prin declaraţia lui Ciolacu (desfiinţează Comisia Iordache şi renunţă la modificările aberante). Mi-aş fi dorit să-i aud pe liderii opoziţiei spunând răspicat şi hotărât adevăruri pe care le ştim cu toţii: societatea românească e pe cale să fie preluta de interlopi, cu largul sprijin al liderilor comunităţilor locale (şi politici, şi administrativi), pe fondul prostiei care a cuprins funcţia publică în general, pe fondul penetrării instituţiilor noastre de “law enforcement”, poliția în special, dar numai, în prea multe zone, de către interlopi, şi să îşi asume aceşti lideri prezenţi ai opoziţiei promisiunea publică şi garanţia că vor stârpi fenomenul când vor avea puterea.
V. Întrebarea e, câte campanii electorale au depins sau vor mai depinde de banii interlopilor la care unii candidaţi apelează conştient sau inconştient, fără ca apropiaţii lor să le divulge provenienţa?!
Asta aş fi vrut să aud în aceste zile, ca cetățean votant şi combatant. Şi ca să nu se creadă că scriu şi vorbesc doar acum, pentru că drama traficului de fete e subiectul zilei, ataşez şi o declaraţie din anul 2011 (http://www.ziare.com/predoiu/ministrul-justitiei/predoiu-interlopii-paraziteaza-societatea-judecatorii-le-arata-clementa-1126324).
VI. Încă nu e prea târziu. Cei care conduc azi România, în sensul cel mai cuprinzător al cuvântului “conduc”, au o mare răspundere: lasă ţara să alunece spre un model de societate mafiotizata din care se mai poate ieşi decât cu mari eforturi şi sacrificii (vezi exemplele magistraţilor Falcone, Borselino, care au luptat real cu mafia) sau iau măsuri salutare de întărire a funcţiei publice prin competență şi începerea unei lupte “pe bune” cu sistemul subteran al lumii crimei organizate, care, iată, a ieşit la suprafaţă.
VII. Retezaţi capetele şerpilor sau vă vor lua în stăpânire pe toţi. Cam asta a ajuns să fie provocarea esenţială a politicului în România de astăzi, ceea ce arata cât de derizoriu a ajuns mersul ţării. În loc ca acum să ne fi pus problema construcţiei celei de-a 10-a autostrăzi (alt capitol cu repetenţi), ne punem problema de a stopa interlopizarea politicului, administraţiei şi a siguranţei cetățeanului, care ar fi trebuit să fie securizată de mult timp pentru toţi, nu numai pentru privilegiaţi. Încă una dintre probele regresului. Cine îl opreşte?!