Bună ziua tuturor, doamnă procuror general, domnule procuror-șef DNA, domnule procuror-șef adjunct DIICOT, domnule secretar de stat, domnule inspector general al Poliției Române, domnule director al Direcției Operațiuni Speciale, doamnelor și domnilor, dragi colegi!
Sunt deosebit de onorat să particip la această ședință, întrunire aniversară a Direcției Operațiuni Speciale, cu ocazia împlinirii a 22 de ani de activitate structurată în această direcție.
Mi-am pregătit câteva gânduri, unele dintre ele chiar le-am așternut pe pagină, plecând de la două premise. Una este aceea că, așa cum am spus, suntem la o întrunire aniversară, o întrunire cu un caracter festiv, decent, dar festiv totuși. 22 de ani merită marcați și sărbătoriți cu festivitate. Și, în același timp, am plecat de la un principiu pe care mi l-am stabilit de-a lungul activității, și anume să stabilesc lungimea discursului în raport cu durata mandatului pe care îl mai am în față. Așa încât o să așez această scurtă intervenție sub dictonul Non multa, sed multum și o să încerc să fiu cât mai cuprinzător în puține cuvinte.
Spuneam că sunt onorat. Nu am spus-o formal. Se spune, de regulă, la începutul discursurilor. Uneori se întâmplă să și crezi ceea ce spui și vă asigur că este și cazul meu astăzi.
(…) Dacă ar fi să imaginăm adevărul judiciar ca pe o piramidă, dumneavoastră sunteți în zona în care puneți la baza acestei piramide primul bloc, prima bucată de piatră, transformând informația, percepția, aparențele, prin muncă asiduă și prin talent, prin îndemânare profesională, măiestrie profesională, în probă, iar această probă mai departe este folosită de colegii dumneavoastră, în final de doamnele și domnii procurori, colegii noștri și ai dumneavoastră, și, nu în ultimul rând, de către judecător, atunci când stabilește acest adevăr judiciar.
Deci, munca dumneavoastră este cu adevărat esențială, importantă, specială.
Lucrați într-o zonă foarte complexă, de criminalitate cu grad ridicat de periculozitate și de organizare, în legătură cu infracționalitatea gravă și complexă. Lucrați într-o zonă în care trebuie să vă asumați riscuri de diverse tipuri: riscul de a, eu știu, greși și de a încălca anumite drepturi, dacă operațiunea nu a fost bine gândită; riscul de a eșua în încercarea de a obține proba; și, nu în ultimul rând, riscul de a fi vătămați și chiar mai rău decât atât. Uneori lucrați cu zilele în palmă, cum spunea un mare poet național, și pentru toate aceste lucruri sunt onorat că sunt aici și doresc să vă exprim respectul meu sincer și mulțumirile pentru munca pe care o faceți, pentru rezultatele pe care le aveți, de o importanță capitală pentru activitatea de combatere a infracționalității. Deci, pentru misiunea noastră principală a Ministerului de Interne, dar și pentru justiție, în general.
De altfel, această importanță s-a văzut și de la an la an în creșterea numărului de dosare în care sunteți solicitați, sunteți implicați. Înțeleg că (…) a crescut cu 24% acest număr de dosare în care ați fost implicați. Deci, încă o dată, tot respectul și toate mulțumirile mele.
În al doilea rând, la fel de sincer și direct, vă spun că mi-aș fi dorit să pot să discut împreună cu dumneavoastră despre creșterea nivelului de dotare, în materie logistică, de exemplu, atât pe liniile tehnice, logistice pe care lucrați în prezent, dar și pe altele noi. Evoca aici astfel de dezvoltări un antevorbitor, până la inteligența artificială. Aș fi dorit să vorbim de alocarea de resurse umane suplimentare, să vorbim de posibilități multiple de training profesional, de exerciții de îmbunătățire a tuturor capacităților pe care direcția le poate pune la dispoziția Ministerului, a Parchetului, în ultima instanță, a cetățeanului.
Mi-aș fi dorit să putem vorbi de o îmbunătățire a statutului dumneavoastră, de la protecție legală până la salarizări și alte drepturi prin care, în mod firesc, Guvernul ar trebui să recunoască importanța muncii dumneavoastră și a colegilor dumneavoastră. Dar suntem într-o situație pe care deja o cunoaștem cu toții și, pe lângă această situație generală, să spunem așa, de dificultăți bugetare, trebuie să recunosc că nici nu s-a făcut o prioritizare a acestui domeniu, al ordinii, siguranței publice, apărării și securității naționale, așa cum s-ar fi cuvenit într-un astfel de context securitar complicat, și intern, dar și extern, cu din ce în ce mai multe provocări.
Iar asta o văd, dacă vreți, și ca parte a unei neîmpliniri personale, că nu am reușit să determin, să spunem, Guvernul să prioritizeze mai mult acest domeniu în ultimele 12 luni, să spunem, în ciuda faptului că în anii anteriori s-a făcut o ușoară îmbunătățire în această direcție. (…) Dar, știți cum se spune, speranța trebuie să meargă înainte. Nu-mi place să spun că moare ultima, dar speranța continuă și este, dacă e să ne gândim bine, principalul motor al oricăror acțiuni, mai ales în serviciul public, mai ales în condiții grele. Eu sunt relativ optimist că, într-un termen rezonabil, se vor putea relua aceste eforturi și dotările dumneavoastră, statutul dumneavoastră, să fie semnificativ îmbunătățite.
În orice caz, vă asigur că rămân un partizan al acestor politici de ridicare a nivelului de dotare în zona ordinii, siguranței publice și securității naționale, apărării naționale. Așa cum am fost un partizan și când am fost în echipa cealaltă, din stânga mea, de la Justiție. Motiv pentru care primesc astăzi numeroase aplauze, între ghilimele. Dar asta e viața, nicio faptă bună nu rămâne, cum se spune, nepedepsită.
În orice caz, cred că suntem cu toții datori, dincolo de aceste dificultăți, de acest context mai puțin fericit din punct de vedere bugetar, să ne facem misiunea, datoria față de profesia noastră, a dumneavoastră față de Direcție, de colegi, de conducători, de minister, de cetățean, în ultimă instanță, ca și când totul ar fi perfect. De fapt, asta face diferența între un campion adevărat și unul care e, hai să spunem, fabricat. Un campion adevărat dă totul pe teren, indiferent de condițiile de joc, și n-am nicio îndoială că veți continua în această linie, de a vă dedica, de a avea capacitatea, tăria morală, să depășiți orice dificultăți și de a vă servi cetățenii, comunitățile, patria, drapelul, așa cum ați făcut-o și până astăzi.
Deci, în încheiere, eu vă rog să continuați în același fel, în aceeași linie, performanța pe care ați demonstrat-o alături de colegii dumneavoastră din alte structuri, din alte arme, alături de colegii și colegele din parchete, pentru a căror colaborare le mulțumesc. Reușim, reușiți în primul rând dumneavoastră, să asigurăm, să asigurați un nivel de siguranță publică în România care este aproape de invidiat în alte țări europene și știu bine ce spun.
Revenind la ideea cu care am debutat în aceste câteva remarci, e foarte previzibil că va fi o întâlnire în care ar trebui să-mi iau și la revedere de la dumneavoastră, ceea ce și fac, și să vă doresc mult, mult succes în continuare, alături de colegi și alături de comandanții dumneavoastră. Să vă mulțumesc pentru colaborare și pentru cooperarea pe care am avut-o din partea dumneavoastră și a altor colegi în mandatul pe care l-am avut, încă îl mai exercit și la ora la care vorbim. Pe de altă parte, îmi dau seama că m-am lungit puțin. (…)
Mulțumesc încă o dată pentru tot și mult succes.
La mulți ani tuturor! La mulți ani!