”Întrebarea este batjocoritoare”, ”Această întrebare este prea complexă” – cu aceste cuvinte sărea ieri, cu pieptul înainte și mintea în galoși, onor dl. președinte de Comisie juridică a Camerei Deputaților, în fața oricărei întrebări puse de parlamentarii PNL candidatului PSD la funcția de judecător la CCR.
Pervertind audierea într-un simulacru, s-a ratat discutarea unor teme importante pentru mersul treburilor publice. Spre exemplu, am întrebat despre relația MCV (Mecanismul de Cooperare și Verificare în Justiție) – Constituție – Tratatul Lisabona, regimul juridic și efectele acestui MCV. Este un subiect care e de maxim interes, din orice unghi ai privi lucrurile. Personal, când am ajuns la Ministerul Justiției, l-am găsit instalat. Am făcut tot ce mi-a stat în putere să îl ridicăm. Am mers până în punctul în care m-am aliat cu și am sprijinit ministrul olandez al Justiției din 2010 să instituim un MCV ”light” pentru toate țările UE. În acest fel, România și Bulgaria nu ar mai fi fost singurele monitorizate. S-au opus atunci mai toți ”granzii” europeni. În 2012 convenisem informal cu gestionarii mecanismului de la Bruxelles să deschidem perspectiva ridicării la raportul din vară. Evenimente politice păguboase pentru noi au ratat momentul. Sunt și acum de părere că trebuie înlocuit cu un MCV pe justiție pentru toate țările din UE. Dar nu părerea mea era relevantă ieri, ci părerea candidaților. Pentru că CCR s-a intersectat cu acest concept și se va mai intersecta. Era important să constatăm viziunea candidaților. Era un bun prilej ca parlamentarii din toate partidele să se exprime, să își expună puncte de vedere, argumente: e sau nu obligatoriu prin prisma Tratatului Lisabona și a Constituției, mai e sau nu viabil, a fost sau nu eficient, e cazul sau nu să se înlocuiască acest mecanism cu unul mai flexibil pentru toate țările UE etc.? Într-un limbaj politic profesionist și pe un ton civilizat la care suntem toți obligați. S-ar fi transmis astfel mesaje politice importante către toate cancelariile, într-un cadru parlamentar, de înaltă autoritate, aceste cancelarii ar fi notat, ambasadele ar fi notat, mesaje politice s-ar fi transmis etc. Adică, ar fi ”ieșit” o dezbatere parlamentară care ar fi însemnat indirect și un demers diplomatic parlamentar cu substanță, ar fi probat soliditatea instituției parlamentare și maturitatea parlamentarilor și a partidelor, ar fi demonstrat că înțelegem ”cum se face” în Europa Tratatului Lisabona…
Dar nu, dl. președinte (PSD) al Comisiei juridice a considerat că nu e cazul să trecem de ”piciorul broaștei” și de nivelul de sfadă politică înțepată. Poiana lui Iocan este o adevărată Academie Politică pe lângă ce-a fost ieri în Comisia juridică și chiar în Plenul Camerei, unde, la presiunile PNL, s-a permis totuși formularea unor întrebări la care s-a răspuns cu declarații de principii și generalități.
Un alt efect pervers a afectat și candidații, împiedicați astfel să arate ce știu. Trecuți prin audieri minuțioase, autoritatea și prestigiul lor ar fi fost întărite. Indirect a fost și o palmă dată CCR, pentru că a arătat cât de ”atent” e Parlamentul la calitatea profesională și morală a oamenilor trimiși acolo să judece constituțional.
În sfârșit, s-a dat un prost exemplu de examen și selecție a unui candidat. Dacă Parlamentul procedează astfel cu un candidat la CCR, de ce ar mai proceda altfel diferiți examinatori care selectează funcționari în alte sisteme publice, salariați etc.?!
Așa se subminează și batjocoresc instituțiile, așa se umplu ele cu nepricepuți.
Și ne mai mirăm că nu merge statul! Păi, cum să meargă, dacă ”întrebarea e prea complexă”?!
Statul s-a aliniat la nivelul de înțelegere și performanță al celor mai mediocri politicieni, nu la nivelul celor care mai pricep și mai vor să facă ceva pentru binele public. Și pentru asta, sunt de vină și aceștia din urmă, care i-au promovat pe primii, dar și cei care stau pe margine și lasă locul gol pentru neaveniți.