Barna spune că lupta cu corupția e soluția, eu cred că lupta cu prostia e soluția.
Barna și mulți alții spun că România este bogată, dar oamenii săraci pentru că se fură. Consecința politică: lupta anti-corupție ar fi soluția. E adevărat că se fură, de la Decebal încoace se tot fură, și de unii conaționali, și de unii musafiri, poftiți sau nepoftiți, Epoca Fanariotă sau epoca Sov-Rom-urilor (societățile mixte româno-sovietice din anii 1950-1960) sunt cele mai elocvente exemple.
Eu cred însă că sărăcia unei națiuni decurge, în primul rând, din prostia unor lideri politici și comunitari. Nu numai lupta cu corupția va rezolva problemele României, dovadă că o tot ducem de 10 ani așa și corupția a tot înflorit, ci lupta cu prostia și mediocritatea.
Lupta cu corupția este o sarcină permanentă a sistemului judiciar. Însă prima sarcină a unui lider politic e să ia decizii administrative și politice corecte și să promoveze valori autentice în funcțiile numite, să sprijine valori autentice în funcții elective.
Integritatea omului politic este o condiție necesară intrinsecă, nu un obiectiv politic în sine. Noi trăim politic în capcana unei paradigme greșite: facem din condiții elementare mari obiective politice și consumăm toată energia într-o luptă sterilă, pentru că nu jucătorii politici sunt arbitri în ale integrității, ci justiția independentă de influență politică. Consecința: nu mai rămân timp și energie pentru construcție. Consumăm timpul și energia pe dezbaterea ”tu ești corupt, ba tu ești corupt!”. Omul politic autentic, cel care lasă în urmă ceva palpabil și benefic pentru oameni, este în primul rând un constructor, justițiarii politici au înfierbântat mereu ”masele”, dar au lăsat mai mereu în urmă doar dâre de fum.
Aceasta postare nu este un atac politic partizan, nu este o critică, se dorește o contribuție la dezbaterea prezidențială care se apropie și care trebuie să ne aducă viziuni, nu lozinci.