Cetăţenii aşteaptă de la fiecare procuror ceea ce, în fond, aşteaptă şi de la fiecare om politic, adică profesionalism, seriozitate, integritate, decenţă publică, asumare şi a celor bune şi a celor rele, onestitate şi – până la urmă – eficiență. Cred că asta aşteaptă toată lumea de la noi şi cred că cel mai important lucru, dincolo de orice parametru şi orice evaluare, este autoevaluarea, în oglinda în care ne privim în fiecare seară sau dimineaţă, întrebându-ne dacă am putut să facem tot ce era de făcut într-un context dat. (…)
În aceste zile, Parlamentul dezbate proiectele de lege ale Justiţiei. (…) În ciuda proceselor de intenţie care s-au făcut ministerului la iniţierea acestui demers, nu am avut niciodată închis dialogul cu Ministerul Public, cu conducerile parchetelor, inclusiv parchetele specializate. Nu am trecut la sesizarea Guvernului până când nu ne-am asigurat că, cel puţin în propunerile iniţiale, dar eu spun că am depăşit această marjă a propunerilor esenţiale, soluţiile din proiect nu sunt îmbrăţişate şi de Ministerul Public, la modul general, prin reprezentanţii săi, fără a avea pretenţia că aceste soluţii mulţumesc pe fiecare dintre voi. E greu de construit un astfel de proiect, nu cred că e posibil, dar, noi, când am redactat aceste proiecte, ne-am propus şi cred că ne-am atins obiectivele de a asigura independenţa procurorului, de a asigura cadrul pentru continuarea luptei împotriva corupției şi crimei organizate, de a asigura premisele pentru un act de justiţie, la modul general, de calitate şi eficienţă, de a aduce mai multă coerenţă în Ministerul Public, mai multă responsabilitate pentru conducătorii din Ministerul Public, pentru că atribuţii în plus înseamnă şi responsabilitate în plus, de ce nu, mai multă disciplină, rigurozitate procedurală, respectul garanţiilor şi drepturilor omului trebuie să fie – şi ştiu că este – pentru conducerea Misterului Public, a parchetelor şi – sper eu – pentru fiecare procuror o condiţie a funcţionării, a exercitării profesiei.