Sunt numeroase analizele și poziționările neoprogresiste (în media și în politică, la nivel național și internațional) care „condamnă” deja la irelevanță președinția Trump.
Strict cu intenția de a contribui la o dezbatere riguroasă, redau câteva fragmente dintr-o analiză Chatham House, semnată de dr. Lindsay Newman, Associate Fellow, US and North America Programme:
„Odată încheiate alegerile de la jumătatea mandatului, președintele se poate (re)întoarce la ceea ce îl preocupă cel mai mult: moștenirea sa politică. […]
Pe parcursul celui de-al doilea mandat, președintele a emis 292 de ordine executive, 90 de memorandumuri și 192 de proclamații. O mare parte dintre prioritățile sale de politică internă rămase pe agendă – inclusiv în domeniile inteligenței artificiale, imigrației, dereglementării și energiei – vor fi promovate prin exercitarea prerogativelor prezidențiale în ultimii doi ani de mandat. […]
Prin urmare, în loc să îl constrângă pe președinte, viitorul Congres ar putea sfârși prin a-și limita propria capacitate de acțiune. Aceasta i-ar lăsa lui Trump libertatea de a-și urmări ambițiile încă neîndeplinite. […]
Președintele este pe deplin hotărât să își materializeze moștenirea politică. Nu va permite ca inconveniente precum politica internă, controlul exercitat de partide diferite asupra executivului și legislativului sau sistemul politic american să îi limiteze acțiunile.
Trump intenționează să zboare ca o pasăre liberă, nu să se prăbușească asemenea unei «rațe șchioape» («lame duck»).”
Pentru lectura integrală a analizei „Trump is set to redefine the lame duck presidency”, atașez linkul:
https://www.chathamhouse.org/2026/11/trump-set-redefine-lame-duck-presidency