Intervenția lui Cătălin Predoiu la US–Romania Regional Economic Forum | Iași, 23.10.2026
Doamnelor și domnilor,
Cu câteva săptămâni în urmă, secretarul de stat Marco Rubio a ținut un discurs istoric la Atena, pe colina Pnyx, în fața Acropolei. În acel discurs a spus următoarele:
„Alegem să urmărim fără complexe consolidarea puterii noastre naționale: […] să ne reindustrializăm economia, să ne reconstruim apărarea […]”
În discursul său, Rubio a explicat că Statele Unite urmăresc consolidarea puterii naționale prin reindustrializare, controlul lanțurilor critice de aprovizionare, dezvoltarea tehnologiilor strategice și reconstrucția capacităților de apărare. Este o viziune în care economia și securitatea sunt tratate ca părți ale aceleiași strategii.
În ceea ce privește relația dintre SUA și Europa, inclusiv statele membre ale Uniunii Europene, Rubio a pledat pentru consolidarea alianței transatlantice, invitând Europa să se alăture acestui efort de reconstrucție economică și strategică, prin creșterea investițiilor în apărare, extinderea capacităților industriale și dezvoltarea de noi parteneriate.
Mesajul său a fost clar: Statele Unite și Europa trebuie să își consolideze împreună puterea și securitatea, pe baza intereselor comune, a respectării suveranității naționale și a unor contribuții concrete din partea fiecărui aliat.
Prin Europa putem înțelege Europa în ansamblul său, Uniunea Europeană, dar și fiecare țară europeană în parte, inclusiv țara noastră, România.
În minutele care urmează, o să încerc să conturez un răspuns la următoarele întrebări:
Cum s-a schimbat tabloul securității naționale de la declanșarea agresiunii militare ruse în Ucraina?
Cum au evoluat concepțiile și interesele de securitate națională ale SUA?
Cum lucrează noua administrație Trump în relațiile internaționale bilaterale în materie de securitate?
De ce este important Pilonul Economic al Parteneriatului Strategic cu SUA pentru securitatea națională?
Cum poate fi mobilizat Pilonul Economic al Parteneriatului Strategic cu SUA pentru securitatea națională?
Ce s-a făcut pentru securitatea națională prin Pilonul Economic?
Ce poate și trebuie făcut pentru securitatea națională prin Pilonul Economic?
Voi aborda aceste întrebări dintr-o perspectivă strict pragmatică, factuală chiar, încercând să evit să mă pierd în concepte și teorii care pot sau nu să reflecte realitățile cu care ne confruntăm.
Doamnelor și domnilor,
În urmă cu doi ani, mă aflam la Washington cu un mandat legat de aderarea României la Spațiul Schengen. Am avut discuții cu peste 30 de senatori și membri ai Camerei Reprezentanților, precum și cu doi consilieri ai Casei Albe.
Pe lângă subiectul principal al discuțiilor, conform mandatului pe care îl aveam, am introdus în dezbatere pericolul dronelor care cad pe teritoriul național, inclusiv posibilitatea ca, la un moment dat, un astfel de aparat să se prăbușească într-o zonă populată.
La acea dată, în 2024, trei astfel de aparate căzuseră în plin câmp pe teritoriul național. Astăzi, înregistrăm zeci de astfel de incidente, între care două foarte periculoase: drona căzută la Galați și drona din Portul Constanța.
Înregistrăm atacuri cibernetice în cascadă, la o intensitate fără precedent și în creștere.
Înregistrăm acțiuni de dezinformare, intoxicare și adâncire a faliilor societale prin discursul online, la o intensitate fără precedent și în creștere.
Am înregistrat în 2024 și 2025 ceea ce consider a fi cea mai severă interferență străină petrecută în lume.
Și exemplele de provocări de securitate pot continua.
Putem să ne așteptăm inclusiv la acte de sabotaj sau chiar de terorism.
Instituțiile statului cu atribuții de apărare, ordine publică și securitate națională luptă din greu, în fiecare zi, pentru a ține aceste provocări la distanță și a menține nivelul de siguranță al țării.
Aceste realități de securitate nu numai că nu existau în urmă cu 10 ani, dar păreau de neconceput.
Peisajul securitar s-a schimbat: dintr-o grădină liniștită, în care auzeai triluri de păsări cântătoare, s-a transformat într-o junglă în care pericolul este la tot pasul.
Doamnelor și domnilor,
În același timp, abordările administrației americane în materie de securitate s-au schimbat.
În urmă cu un an, am avut ocazia să iau masa, alături de analistul George Scutaru, cu George Friedman, unul dintre cei mai reputați analiști în materie de securitate națională din SUA, fondatorul platformei Stratfor și autor al numeroase cărți și articole de profil.
George Friedman îmi spunea cu acea ocazie, în stilul său direct, ceva ce nu am uitat:
„În ultimii 80 de ani, America a asigurat, într-o măsură mai mare sau mai mică, o Pax Americana pentru Europa și a suportat, practic, costurile apărării europene. Acum avem propriile probleme acasă. Trebuie să ne refacem puterea industrială și avem probleme de gestionat în Orientul Mijlociu și în Pacific. Europa este suficient de puternică și de bogată pentru a-și asuma propria securitate, cel puțin securitatea convențională terestră. În aer, vom menține umbrela nucleară.”
Numeroase alte surse confirmă această realitate.
De exemplu, Thierry de Montbrial, un fel de „George Friedman” francez și european, președintele platformei World Policy Conference, mi-a spus recent:
„Europa trebuie să își schimbe modul de gândire în materie de securitate națională. Europa a fost un proiect de pace garantat de Statele Unite și NATO. Trebuie să se adapteze noului mediu de securitate și noii competiții tehnologice.”
Montbrial a subliniat această idee și în mai multe interviuri publice.
Atenția strategică americană s-a mutat spre regiunea indo-pacifică și Orientul Mijlociu. Se vede cu ochiul liber acest lucru.
Iar administrația Trump lucrează bilateral cu lumea pe două axe principale: apropierea ideologică și/sau cooperarea economică.
Nu este exclus ca o țară care nu seamănă ideologic cu actuala administrație americană să poată lucra cu succes cu Administrația SUA.
Contează, de asemenea, dacă acea țară își asumă o parte din povara securității și dacă are voința și capacitatea de a dezvolta proiecte economice majore cu Statele Unite și de a construi o relație solidă, bazată pe interese economice comune.
În acest timp, Europa a început să își construiască pilonul de apărare european. Dar acest pilon va fi gata cel mai devreme în cinci ani.
Prin pilon înțeleg nu numai armate, ci și logistică, producție, integrarea lanțurilor de aprovizionare, compatibilizarea logistică și militară.
Se produc mai multe tipuri de tancuri în Europa. Care va fi tancul european pe care să îl poată opera fiecare armată europeană, pentru a asigura interoperabilitatea? Câți ani vor fi necesari pentru a lua această decizie?
Întrebarea fundamentală, întrebarea-cheie, este următoarea:
Merită, în acest context, să construim o relație bilaterală privilegiată cu SUA, nu numai în domeniul securității, ci și în economie? Cum ne consolidăm securitatea nu numai în cadrul NATO, ci și printr-o relație economică privilegiată cu SUA?
Amintiți-vă cuvintele lui Rubio: securitate economică. Putem adăuga: energia înseamnă securitate. Practic, astăzi, totul este legat de securitate.
Acestea sunt premisele de la care trebuie să pornim atunci când ne punem întrebarea: de ce este important parteneriatul economic cu SUA? De ce sunt importante investițiile americane în România?
Într-un memorandum prezidențial din 21 februarie 2025, intitulat America First Investment Policy, semnat de președintele Trump, este formulat explicit un principiu fundamental:
„Securitatea economică este securitate națională.”
Această formulare explică de ce investițiile, infrastructura strategică, tehnologia și relațiile economice au devenit instrumente ale politicii de securitate națională.
Pentru România, concluzia este una practică: pilonul economic al Parteneriatului Strategic cu SUA trebuie privit nu numai ca un motor de dezvoltare, ci și ca un instrument de consolidare a securității naționale.
Dar este acest lucru clar pentru fiecare actor politic din România? Mă îndoiesc.
Pe scurt, oriunde americanii au investiții majore, de zeci de miliarde de dolari, tind să aibă și o prezență militară și să acorde o atenție strategică deosebită protejării investițiilor și intereselor lor.
Mobilizarea pilonului economic al parteneriatului cu SUA ar putea produce securitate națională. Să luăm exemplul Neptun Deep.
Un proiect de investiții de aproximativ 4 miliarde de euro, dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz, fiecare cu o participație de 50%. Rezervele recuperabile sunt estimate la aproximativ 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, cu o producție anuală de circa 8 miliarde de metri cubi la nivelul de platou.
Primele gaze sunt așteptate în prima jumătate a anului 2027. Potrivit estimărilor OMV Petrom, contribuțiile la bugetul statului român ar putea ajunge la aproximativ 20 de miliarde de euro pe durata proiectului.
Cum știm, proiectul se desfășoară în zona economică exclusivă a României. În ultima perioadă, în apropierea platformei au avut loc câteva incidente grave de securitate.
Imaginați-vă că în cadrul proiectului ar fi fost cooptată din timp o mare companie americană. Sunt convins că orice actor statal sau nestatal s-ar gândi de două ori înainte de a întreprinde acțiuni ostile împotriva unui proiect din Marea Neagră care include capital SUA.
Principiul este valabil pentru orice investiție majoră americană pe teritoriul național.
Astfel de investiții nu ar avea numai un impact economic pozitiv, ci ar contribui și la creșterea nivelului de securitate al țării.
În cazul României, o prezență economică americană mai puternică ar spori și interesul Washingtonului pentru menținerea prezenței militare americane aici.
Din păcate, până în prezent, în opinia mea personală, s-a făcut prea puțin de către guverne pentru creșterea investițiilor americane în România.
La nivel declarativ și al dialogului, toată lumea a susținut ideea. În plan practic însă, suntem restanți.
Și, prin această lipsă de acțiune, guvernele au ratat oportunitatea nu numai de a stimula creșterea economică, ci și de a consolida securitatea națională.
Un guvern care nu consolidează securitatea națională în vremuri precum cele pe care le trăim și într-o regiune precum cea în care este plasată România nu își poate justifica prezența și nici nu poate pretinde încrederea țării.
O simplă trecere în revistă a proiectelor economice majore cu SUA demonstrează acest lucru. Proiectul Reactoarelor nucleare modulare de mici dimensiuni (Small Modular Reactors) stagnează. Proiectul nuclear de la Cernavodă a fost întârziat și stagnează. Coridorul Vertical de Gaze este în așteptarea unei poziții oficiale. Proiectul SIG Sauer este întârziat.
Se puteau deschide până acum sau cel puțin iniția discuții oficiale pentru proiecte legate de centre de date, minerale rare, fabricarea de drone, precum și altele. Inițiativele politice informale recente de stimulare a interesului american în toate aceste direcții au rămas fără un „follow-up” viguros din partea Guvernului. MAE și ministerele economice ar fi putut fi și pot fi campioni ai unor astfel de proiecte.
Ce este de făcut? Exact ceea ce nu s-a făcut până acum: deblocarea sau, după caz, accelerarea proiectelor începute și inițierea unei discuții structurate cu administrația SUA pe un pachet de 4–5 proiecte de anvergură în domenii de interes comun.
Să sperăm că noul Guvern o va face.
Vă mulțumesc pentru invitația de a participa la această conferință deosebit de interesantă și pentru atenție!