Cătălin Predoiu:
Aș vrea să mulțumesc domnului Cristian David pentru această invitație.
Noi vorbim despre această conferință, despre acest forum, cred că de peste un an de zile, pentru că am descoperit, oarecum întâmplător în discuțiile noastre politice, preocuparea comună pentru acest subiect care este mai puțin cunoscut la noi în țară, din fericire cumva, pentru că nu există o provocare pe zona de migrație în acest moment, așa cum există în alte state europene și nu numai.
Noi nu am trecut prin crize ale migrației ilegale anul trecut, prin incidente provocate de migrația ilegală și, aparent, acest lucru se datorează poziționării geografice a României. În realitate, cum o să și încerc să explic în intervenția pe care mi-am pregătit-o cu minuțiozitate, dată fiind importanța subiectului, nu avem probleme cu migrația pentru că se muncește foarte mult în acest sens, se muncește în teren, beneficiem de un cadru legislativ suficient, cadrul superior, cadrul legislativ în alte state europene, aliniat foarte bine noului Pact privind Migrația și Azilul.
Sigur că putem discuta de principiu oricând de îmbunătățirea legislației, dar ceea ce este important în perioada imediat următoare, dar și pe termen lung, ca să încep cu o concluzie foarte importantă, sunt mai degrabă resursele și logistica alocată combaterii fenomenului de migrație ilegală și o politică elaborată de către Guvern și Parlament, eventual, privind migrația legală, pentru că la ora aceasta, ca să fim foarte corecți, performăm foarte bine pe zona de combatere a migrației ilegale, dar politica noastră în ceea ce privește migrația legală, care este, cum s-a și spus bine deja, în primele două cuvântări, o necesitate, dată fiind nevoia economiei de a absorbi forță de muncă inexistentă pe piața națională.
Nu avem încă o politică care să corespundă pe deplin conceptului de politică, de concept care acoperă multiple laturi ale unei acțiuni guvernamentale și parlamentare destinate unui anumit subiect.
Avem, într-adevăr o politică de contingent național, anuală, de import de forță de muncă, dar mai departe, de unde anume predilect să facem acest import, pentru ce tipuri de specializări în economie, nu prea ne gândim mai departe, nu gândim încă ce se întâmplă cu acești migranți legali după ce vin în țară, încep activitățile pentru care au venit, fie la muncă, fie la studii și își trăiesc viața ca orice ființă umană, ca orice cetățean cu drepturi pe această planetă și avansează în vârstă, cunosc alte persoane, se căsătoresc în România, au copii, sunt binecuvântați cu copiii mulți dintre ei, copiii merg la școli.
Gândim mai puțin această fază, ce se întâmplă cu dânșii și cum trebuie statul român și societatea românească să abordeze acest fenomen care este inevitabil, astfel încât să nu ajungem în situația în care sunt unele state europene și, probabil, nu numai în Europa, în care au crescut comunități de migranți legali, în care s-au interferat și migranți ilegali, care nu sunt în niciun fel angajați cultural în societatea în care au intrat, care uneori se izolează chiar cultural, și nu numai, de societatea în care s-au dezvoltat și care, pe termen mediu și lung, pot da probleme de securitate.
Dacă e foarte abstract ce spun, cred că putem să căutăm foarte ușor știrile săptămânale din Europa. Veți găsi probleme, incidente legate de migrația ilegală și de lipsa de integrare deplină a unor comunități de migranți legali în anumite societăți, repet europene.
Eu n-aș vrea ca țara noastră să ajungă în această situație și acum este momentul să gândim astfel de lucruri pe termen mediu și lung, dincolo de protecția frontierelor, dincolo de acest lucru, de migrația ilegală, este momentul să gândim politici pe termen mediu și lung cu privire la migrația legală.
Astfel de politici nu pot fi gândite doar în birourile guvernamentale, indiferent cât de brilianți ar fi ocupanții acestora.
Aceste lucruri trebuiesc gândite și în afara birourilor guvernamentale și parlamentare, în astfel de forumuri, cu specialiști, oameni care cunosc problema, cum este domnul Cristian David, care sunt preocupați de problemă, cu discuții permanente cu alte state din Europa și nu numai.
Mă bucur să văd aici – îl salut pe ambasadorul Japoniei, alături de ceilalți ambasadori din Bulgaria, Spania, prieteni cu care am lucrat în multe dosare și cu care trebuie să dialogăm pentru a vedea ce experiență au dânșii, ce soluții au și, încet-încet, să conceptualizăm o astfel de politică la nivel guvernamental și parlamentar, să rezolvăm și problema economiei și să rezolvăm și problema de securitate generată potențial de migrația legală scăpată de sub control, combinată cu migrația ilegală, eventual scăpată de sub control.
Dar, am divagat și m-am depărtat de un oarecare spirit precis pe care am dorit să-l impun intervenției mele. Aș fi vrut și, o s-o fac totuși, să încep printr-o precizare conceptuală legată de migrație, care este prevăzută de Organizația Națiunilor Unite ca fiind „deplasare a unei persoane sau unui grup de persoane dintr-o zonă geografică înaltă, dincolo de o frontieră internațională sau un interior al unui stat, cu intenția de a schimba reședința obișnuită temporar sau permanent”. Deci, o definiție neutră din punct de vedere juridic, care subliniază mai degrabă dimensiunea umană a fenomenului, deplasarea, mișcarea, nu statutul migrantului.
În schimb, în Uniunea Europeană se face o distincție clară între migrația legală și migrația ilegală. Migrația legală reprezintă „intrarea, șederea cetățenilor din state terțe în conformitate cu legislația și procedurile statelor membre” și, aș adăuga eu, și a legislației Uniunii Europene. Migrația ilegală, sau mai corect spus neregulamentară, se referă la „intrarea, șederea acestora pe teritoriul Uniunii Europene, cu încălcare legislației privind imigrația”. Este important să începem cu această definiție, deoarece determină percepțiile și percepțiile uneori moderează politicile.
Pe plan local, în prezent după cum știți, declinul demografic și deficitul de forță de muncă alimentează fenomenul de migrație, legală sau ilegală. În Uniunea Europeană a devenit simultan o problemă de destinație pentru migrația ilegală și un importator necesar de forță de muncă legală. Această dublă dinamică este una dintre cele mai mari provocări politice ale prezentului în Uniunea Europeană.
Cum asigurăm frontiere sigure fără a închide canale legale de migranți de care economia europeană are nevoie? În alte cuvinte, cum combinăm solidaritatea cu securitatea? Frontiera de est, de la Marea Baltică până la Marea Neagră, unde astăzi avem o zonă de tensiune geopolitică majoră, în contextul războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, devine o frontieră a solidarității, dar și a rezilienței europene. Pentru că aici ne-am confruntat mai ales nordul Europei, cu fenomenul de instrumentalizare a migrației, adică folosire a migrației ilegale ca un soi de armă într-un anumit război asimetric.
Ce înseamnă această instrumentalizare? Înseamnă sprijinirea fenomenului de migrație ilegală, dinspre spații extra-europene, traversând teritoriul Federației Ruse, către granițele de nord ale Uniunii Europene, baltice și colonii. S-au confruntat cu acest fenomen, mai puțin cunoscut, foarte sever, în urmă cu doi ani de zile, până în punctul în care au avut loc incidente chiar violente la frontiera acestor state. Și aș putea să vă spun tot așa, cu titlu de detaliu, că a fost una dintre problemele pe care noi a trebuit să le rezolvăm pe parcursul dosarului de intrare în spațiu Schengen a României. O să vă mirați poate de ce. Pentru că aceste state din nord, mai puțin vocale este adevărat, noi tot vorbeam de pozițiile Austriei, dar erau și alte probleme în dosar. Aceste state mai puțin vocale, dar foarte coerente, foarte organizate și foarte ferme din punct de vedere diplomatic, au ridicat problema instrumentalizării migrației și potențiala instrumentalizare migrației și dinspre sudul Europei.
În frontiera de sud, că tot am vorbit de ea, sunt incluse rutele mediteraneene centrale, vestică și estică și frontierele terestre cu Turcia și Balcanii de Vest. Este cea mai presată zonă migratorie a Uniunii, frontiera de sud. Aici, migrația ilegală, este adesea alimentată de rețele de trafic de persoane și de absența unor structuri statale funcționale în țările de origine.
Frontiera de Vest, deși mai puțin tensionată din perspectiva migrației ilegale, rămâne o poartă de intrare legală și economică. Statele din vest se confruntă mai degrabă cu provocări de integrare socială și gestionare a statutului de ședere, nu cu presiuni de intrare ilegală.
Deși, de dată recentă, Marea Britanie, care nu mai este stat membru al Uniunii Europene, dar totuși este un stat în spațiul geografic al Uniunii Europene, se confruntă cu un fenomen de migrație ilegală accentuată peste Canalul Mânecii, compus din fluxuri migratorii care vin din Orientul Mijlociu. Urcă prin Balcani, prin cele două rute balcanice, către centrul Europei, apoi Franța sau Benelux, zona Benelux și folosind bărci rapide, pneumatice și evident organizați de grupări de crimă organizată, specializați în trafic de migranți ilegali, traversează rapid Canalul Mânecii. Vorbim de fluxuri de mii de oameni lunar, până la 5.000 de oameni. Și recent Marea Britanie a adoptat o legislație foarte severă care tinde să stopeze acest flux migratoriu.
Se merge până în punctul în care sunt adoptate sancțiuni unilaterale de către Marea Britanie asupra unor entități economice care finanțează grupurile de traficanți, de migranți sau care produc astfel de mijloace. Cu titlu de detaliu, Marea Britanie a sancționat o companie chineză care comercializa bărci pneumatice rapide cu această caracteristică „sunt bune de folosit pentru a traversa cursuri de apă și a folosi migrației ilegale”. Deci, chiar și în vestul Europei încep să apară aceste probleme.
Aș nota, în contextul european noul Pact privind Migrația şi Azilul care a fost adoptat recent, la care noi, ca țară, ne-am adus o contribuție importantă. Este un echilibru bun între responsabilitate și solidaritate către gestionarea frontierelor și respectul drepturilor omului, dar acum este nevoie de voință politică pentru implementarea lui.
Pot să vă spun că sunt state europene care, deși Pactul a fost încheiat, a fost adoptat, încă au rezerve cu privire la unele dimensiuni ale Pactului, în special politicile de returnări, adică de trimitere în țările de origine a cetățenilor care au emigrat ilegal în state membre ale Uniunii Europene. Și aici sunt foarte multe dezbateri pe această temă, în care nu intru în detaliu deocamdată, exced oarecum cadrul conferinței.
Aș vrea să trec într-un registru național și să vă spun că în ultimii trei-patru ani, autoritățile române, adică Ministerul Afacerilor Interne și structurile sale, în primul rând Poliția de Frontieră, s-au concentrat pe combaterea migrației ilegale, pentru că, pe de o parte, am realizat destul de rapid că lăsând neabordat acest fenomen foarte eficient, hotărât, cu resurse, el va crește și va deveni necontrolat, pe de altă parte, subiectul era o piesă importantă, dacă nu chiar esențială în dosarul Schengen, în dosarul accesului nostru în spațiu Schengen și am realizat că până nu rezolvăm acest subiect este foarte greu să construim o poziție diplomatică solidă indiferent de cât de ingenioasă ar fi această poziție diplomatică și atunci ce am făcut?
Am consolidat capacitatea Poliției de Frontieră. Direct spus: am alocat mai multe trupe în Poliția de Frontieră, mai multe posturi, am intensificat pregătirea, specializarea lor și am crescut investițiile pe această zonă în cei doi ani precedenți acestui an, semnificativ. Adică Poliția noastră de Frontieră este dotată cu mijloace foarte, foarte moderne și terestre și aero și drone și noi am făcut chiar un adevărat zid, baraj tehnologic, dacă vreți, asta pe de-o parte.
Pe de altă parte, am realizat că indiferent cât de dotați am fi noi în Poliția de Frontieră și bine pregătiți, fără parteneriat aici nu răzbim. Și atunci am încheiat parteneriate cu Bulgaria, țara noastră vecină și prietenă din sud – și-l văd aici pe ambasadorul bulgar, îl salut încă o dată, am lucrat foarte bine cu miniștrii bulgari, cu trei miniștri am lucrat și cu Serbia.
De ce Bulgaria și Serbia erau esențiale? Pentru că coridoarele balcanice trec prin Bulgaria și Serbia. Atunci era important, pe de o parte, noi să avem la frontiera noastră o colaborare bună cu colegii bulgari și sârbi, dar în același timp să și ajutăm pe colegii noștri bulgari și sârbi să protejeze frontierele din sud. Și am fost personal, domnul ambasador știe, alături de ministrul bulgar să vizitez pe jos frontiera, să inspectăm frontiera bulgaro-turcă, o frontieră foarte dificilă, cu teren accidentat, unde migranții pot specula foarte ușor pătrunderea dincolo de frontieră.
Acolo se confruntă colegii noștri cu o presiune a unor migranți care vin din Maghreb, nordul Africii sau Siria și accesează Turcia și trec, în măsura în care pot, și de Poliția de Frontieră turcă și bulgară, pătrund pe teritoriu bulgar și atunci ei trebuie prinși, returnați și așa mai departe și e o muncă foarte grea. Și am mers până în punctul în care am deplasat și noi acolo polițiști români la frontieră, am avut un contingent care a lucrat corp la corp cu bulgarii, pentru era interesul nostru să-i ajutăm să oprească acolo fluxurile de migrație, dar este o luptă continuă, este un fenomen continuu.
Deci am făcut aceste parteneriate cu Bulgaria și Serbia și nu numai, cu Ungaria evident, chiar și un program bilateral cu Austria. Ce înseamnă aceste parteneriate? Înseamnă schimb de experiență, polițiștii noștri schimbă date și informații, avem centre de împărțire a acestor informații, avem patrule comune, avem ședințe operative comune și acțiuni comune de combatere a grupurilor de migranți, pentru că strategia pe care am propus-o și colegilor bulgari și sârbi și unguri fost următoarea, să transmitem prin măsurile pe care le luăm și eficiența pe care o demonstrăm în teren un mesaj foarte clar grupurilor de crimă organizată care instrumentalizează migrația ilegală, și anume că este foarte dificil, este foarte riscant și nu mai este rentabil, nu mai este ”cost effective” să încerc să penetrez frontiera românească.
Dar ca să-mi întăresc frontiera românească, am nevoie să am o colaborare bună cu Bulgaria și Serbia, asta apropo de faptul că m-a întrebat cineva ce am căutat în Serbia acum 3 săptămâni, asta am căutat, să reîntăresc acest parteneriat și să ne asigurăm că frontiera noastră este sigură și nu sunt scăpați migranți către frontiera noastră, adică să ducem frontul de apărare cât mai departe de granițele noastre în ceea ce privește migrația ilegală.
Repet, acest lucru, cel mai ușor poate fi făcut dacă se poate spune că e ușor ceva în această activitate, să lovești grupurile de crimă organizat și ele să aibă eșec după eșec și atunci își dau seama că nu e rentabil. Nu își fac profiturile dacă încearcă să meargă pe această rută și caută alte rute. Sigur, o să spuneți ok, dar se duc prin altă parte. Dar dacă fiecare stat, la rândul său, mai ales în sud, ar face foarte bine această treabă de protecție a frontierelor, atunci poate că fenomenul ar mai fi domolit.
Bun, am prezentat în sinteză această parte, să spunem strategia noastră de gestionare a migrației ilegale. Vă dau și o cifră, comparativ 2024 față de 2022 am reușit să reducem migrația ilegală cu 74%, iar în acest an deja ne-am dus la 80% față de 2023, reducere 80%, dar practic cifrele la care am ajuns noi ne îndrituie să spunem că România nu se confruntă cu migrația ilegală, am dus la zero. Sigur că sunt cazuri izolate, zeci, sute de cazuri, câteodată, per an, dar asta comparativ cu volumul fluxurilor migratorii, cu volumul cu care se confruntă alte state care încasează, ca să spun așa, câteodată și 5.000 de migranți pe săptămână, înseamnă în termenii statistici, o migrație practic zero la frontierele țării.
În paralel, am gestionat și criza derivată din Ucraina.
Peste șase milioane de persoane au tranzitat teritoriul României dinspre Ucraina spre vestul Europei sau alte state mai departate, dacă au călătorit dincolo de Europa, fără incidente majore de securitate, fără riscuri de securitate, fără să asistăm la creșterea unor, să spunem, focare de infracționalitate necontrolată. Bună înțelegere cu acești oameni, care unii dintre ei au rămas în România, în jur de 100.000, au familii, deja sunt integrați și așa mai departe.
În sfârșit, mă apropii puțin de de final, menționând faptul că anul acesta, cu ocazia celebrării a 40 de ani de Schengen, a fost instituit și un proces de evaluare mai aprofundată a statelor membre Schengen, din punct de vedere al modului în care gestionează procedurile, codurile și metodele Schengen. Am avut și noi o vizită de evaluare, care s-a încheiat în luna octombrie, s-a încheiat de vreo săptămână. Raportul va fi publicat în noiembrie.
Ce pot să vă spun deja, pentru că am făcut acest lucru și în conferința cu comisarul european, săptămâna trecută, la minister. Concluziile sunt mai mult decât pozitive. Concluziile sunt de subliniere a unor standarde pe care Poliția Română de Frontieră, în aplicarea codurilor și procedurilor Schengen, a setat deja standarde, care vor fi standarde europene. Și acest lucru o să îl spună raportul. Și asta înseamnă că este încă o dovadă în plus, dacă vreți, faptul că am fost serios și înainte să intrăm în spațiul Schengen, când am propus și am promis această nouă abordare cu colegii noștri, și din Austria și din alte state europene, și ne-am ținut cuvântul și după.
Așa cum am spus și în consiliul JAI, se va vedea foarte rapid că intrarea României în spațiul Schengen va consolida spațiul Schengen, nu-l va slăbi și că vom fi unul din statele cu cea mai bună aplicare a codurilor și procedurilor Schengen. Și așa este. Și raportul ăsta din noiembrie o să arate acest lucru.
Plecând din nou de la migrația ilegală și revenind la migrația legală, subliniez ce spuneam și în debutul acestei intervenții, o politică responsabilă nu înseamnă doar deschiderea ușilor pentru a acoperi lipsurile economice. O politică responsabilă înseamnă și investiție în integrarea, formarea, dialogul cultural, echilibrul demografic. Un guvern inteligent, un parlament inteligent, face o proiecție, înțelege de ce are nevoie, discută cu industriile despre ce tip de forță de muncă avem nevoie, cercetează în jur sau mai departe statele care pot exporta astfel de forță de muncă pe specializările respective, discută cu ele, intră în acorduri, asigură partea securitară, ca să poți să fii sigur că imporți specialiști în diverse profesii.
Nu imporți specialiști în crimă organizată, de exemplu, sau alte tipuri de acte infracționale, până la terorism și mai departe, ai grijă ca acești oameni să cunoască cultura ta, să cunoască legile țării, să le respecte, să aibă un dialog corect cu majoritatea și să nu se ajungă la conflicte sau sectarisme, care uneori sfâșie țări foarte puternice și răvășesc orașe importante și comunități occidentale, în momentul acesta atâtea locuri au scăpat fenomenul din mână. Cine nu mă crede, să meargă să viziteze cartierul Muhlenberg din Bruxelles, dacă are curaj.
Deci, mesajul meu este că tema este importantă și felicit încă o dată organizatorii, că România deocamdată stă foarte bine pe partea de combatere a migrației ilegale și de aplicare a codurilor Schengen.
Suntem deschiși către lume, și industriile noastre, să facilităm migrația legală astfel încât să se poată facilita schimburile economice, dezvoltarea industriei naționale, investiții străine care vin din alte țări, doar că acest lucru trebuie făcut asigurând criteriul de securitate și asigurând pe termen lung o politică coerentă de integrare socială și culturală a acestor comunități în țara noastră.
Vă mulțumesc pentru atenție!