Prognoza spune că în 2050 vom fi numai 14,5 milioane de români în țară. Adică mai puțini decât la momentul Marii Uniri din 1918. Numai în ianuarie 2017 sporul negativ de populație a fost de 13.700 de persoane.
Este greu să oprești acest dezastru, fără un trai bun și asistență sanitară. Dacă nu ai spor demografic, nu ai nici economie. Nu ai economie, nu ai nici siguranță, nici justiție, nici democrație reală.
Singura soluție e să grăbim construcția infrastructurii, în primul rând a autostrăzilor care leagă Muntenia și Moldova de Transilvania. Aceasta ar da un avânt economiei și ar crește nivelul de trai, ceea ce ar ușura decizia tinerilor să întemeieze familii adevărate și să facă mulți copii.
Sigur, ”politicul” este declarat mereu vinovatul de serviciu și în cea mai mare măsură se adeverește. Poate că și mentalitatea cu care abordăm, fiecare dintre noi, lumea în care trăim, este de vină. Dacă judecăm ”la grămadă” politicienii, fără să-i distingem pe cei buni de cei răi, atunci cu siguranță vom avea ceea ce proiectăm, un mediu politic rău. Dacă socotim ”la grămadă” antreprenorii și primarii ca fiind infractori, cu siguranță vom ”vedea” ceea ce ne punem în minte, numai infractori care trebuie arestați. Dacă ”inculpăm la grămadă” procurori, pentru că unii dintre ei greșesc, cu siguranță ne construim singuri o imagine greșită despre toți.
Lipsește încrederea! Domnește blazarea națională amestecată cu revolta față de orice și de toate.
Poate că punctul din care trebuie să începem cu toții este propria evaluare sau judecată. Poți face bine sau rău la fiecare gest sau acțiune, mic sau mare, mică sau mare.
Poate că pasul următor ar fi să învățăm să distingem în fiecare împrejurare cine e bun și cine e mai puțin bun într-o poveste. Să punem adevărul și valorile pe primul loc.
Poate că trebuie să renunțăm la spiritul general de cumetrie, care domină felul în care noi românii luăm decizii, mici sau mari.

Poate că trebuie să învățăm ceea ce putem și ceea ce nu putem și să ne propunem numai ceea ce ne stă în putință la un moment dat.
Să ne evaluăm slăbiciunile și să așteptăm totdeauna momentul potrivit. Să revenim cu picioarele pe pământ și să nu ne mai mințim. Și mai ales, să ne apucăm de muncă serioasă, un lucru pe care, știu, politicienii evită să-l spună, pentru că îi costă voturi.
Dar, despre muncă și cultura ei, precum și locul ei în adevăratele politici de dreapta, cu altă ocazie.