(Discurs susținut la masa rotundă cu titlul Președinția României la Consiliul Uniunii Europene din cadrul Conferinței de Drept European organizată de Stoica și Asociații S.C.A. și Facultatea de Drept din Universitatea București)
Doamnelor și domnilor,
Președinția României la Consiliul Uniunii Europene ar fi putut certifica faptul că substanța politică și administrativă a statului nostru, turnată în exercițiul acestei oportunități ar putea învigora proiectul european.
Președinția Română la Consiliul Uniunii Europene ar fi fost ocazia să probăm ca națiune și stat o viziune de dezvoltare a proiectului european.
În sfârșit, Președinția României la Consiliul Uniunii Europene ar fi trebuit să concilieze avantajos pentru interesele noastre preocupări și teme naționale cu obiectivele generale europene.
Ce s-a obținut în locul realizării acestor deziderate?
Să le luăm pe rând.
***
Contextul politic și instituțional european în care a debutat Președinția României a fost marcat de problema Brexit-ului, care a ocupat substanțial atât agenda de decizie a Consiliului European, cât și a Comisiei și a Consiliului Afaceri Externe, fără ca ea să producă, după cum știm, un deznodământ nici până astăzi.
Tot la capitolul premise și context putem socoti și coincidența dezbaterilor pe politicile europene mari și a noului Cadru Financiar European 2021-2027. Politica agricolă comună, una din pietrele unghiulare ale Uniunii Europene încă din punctul originar al creației sale, politica de coeziune și de dezvoltare regională s-au ciocnit de noile provocări și politici privind migrația, securitatea frontierelor, în general apărarea comună întărită, temă lansată insistent în ultima perioadă de președintele francez, fără a se indica însă și căile concrete de realizare și de conciliere cu conceptul de apărare comună a Lumii Libere bazat pe NATO.
În sfârșit, Președinția noastră s-a suprapus pe finalul de mandat al instituțiilor europene alese sau numite și a coincis cu alegerile parlamentare europene.
Acest context complicat ar fi fost o perfectă oportunitate a unei președinții care să demonstreze excepționalism politic național și european, viziune și curaj în rezolvarea temelor prezentului și proiectarea unor dezvoltări europene.
Contextul politic și instituțional intern a fost marcat de o exemplară iraționalitate și pe alocuri frivolitate politică, izvorâte din cauze multiple: a) lipsa de maturitate politică a liderilor și entităților politice, b) simplificarea până la precaritate a dezbaterii politice, inclusiv în campania electorală și c) o dublă confiscare a temelor, pe de o parte, temele europene ale președinției au fost instrumentate pentru a rezolva dispute interne, pe de altă parte, temele publice naționale au fost instrumentate pentru rezolvarea unor agende individuale, în special în zona de justiție.
Din această perspectivă este emblematic discursul de debut al premierului în exercițiu în Parlamentul European, în care s-a ținut sublinierea unei false probleme pe care nu și-o punea nimeni la nivel european, citez aproximativ: ”Nu sunt aici ca să primesc lecții”. În paranteză fie spus, tocmai această frază ridica întrebarea dacă nu cumva se impunea o școlarizare a premierului în materie de concert european, deși, ne asigura același premier, citez din nou: ”Știu care e mersul în Parlamentul European”. Aceste stridențe au contextualizat defavorabil debutul președinției. Închid paranteza.
Dar principalul element premisă și de context intern/extern al președinției noastre a fost dizarmonia dintre spiritul vădit antieuropean al politicilor guvernamentale interne și comandamentele intrinseci ale președinției, de armonizare, consolidare și dezvoltare a construcției europene. Acest paradox oferit cinic de istorie, de a avea, pe de o parte, un popor fundamental atașat valorilor europene, după cum a demonstrat-o și rezultatul Referendumului convocat de Președintele României, pe de altă parte un decident guvernamental eurosceptic, strident și fals suveranist, în realitate incapabil de leadership național și european modern și pe de altă altă parte, o nevoie acută de clarificări în plan european, a marcat rezultatele politice ale președinției rotative exercitate de Guvernul încă în exercițiu.
Această dizarmonie nu s-a limitat la planul spiritual și teoretic, ci a fost constatată efectiv în modificări legislative incoerente și debalansate în planul cadrului legislativ penal, în special. Obiectivul teoretic legitim al unei mai bune echilibrări a raporturilor de forțe dintre parchet și inculpat, a unor sublinieri în planul garanțiilor și drepturilor procesuale ale inculpaților, s-a metamorfozat rapid în proiectele legislative guvernamentale și legile adoptate de Parlament într-o restrângere nerezonabilă a capacității parchetelor de a desfășura ancheta penală și o compromitere a cooperării judiciare internaționale.
Consecințele au fost logice: raport dezastruos la adresa României în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare în domeniul Justiției, discuții accentuate în forurile europene privind activarea articolului 7 din Tratat, iminența excluderii principalului partid de guvernământ din familia politică europeană.
Prin urmare, premisele și contextul președinției ar putea fi rezumate astfel: a) complexitate și moment de răscruce la nivel european, b) încrâncenare și obtuzitate politică internă, c) incongruență între nevoia de aport de viziune și construcție din partea președinției rotative la nivel european și preocupările politice greșite și egoiste ale liderilor politici guvernamentali și ai majorității parlamentare care au direcționat strategic președinția rotativă.
***
Ce s-a întâmplat concret?
În ciuda celor de mai sus, dacă privim în cifre rezultatele președinției, bilanțul apare, paradoxal, de excepție:
- Aproximativ 100 de dosare încheiate;
- 1100 evenimente și reuniuni;
- 24 concluzii adoptate ale Consiliului European;
- 6 sesiuni plenare ale Parlamentului European;
- 33 de dezbateri pe diferite teme;
- 22 de acte legislative semnate în calitate de Președinție rotativă cu Parlamentul European;
- 15 propuneri legislative adoptate împreună cu Parlamentul European în problematica Brexit-ului, cu scopul de a limita efectele unei retrageri ”dezordonate” a Marii Britanii fără un acord special de retragere.
Subiectele cele mai importante care au făcut obiectul celor de mai sus, ar fi următoarele:
- Directiva copyright (drepturi de autor în mediul online);
- Directiva pentru gazele naturale prin care se extind regulile UE la conductele de gaz pentru țările terțe;
- Uniunea Bancară;
- Autoritatea Europeană pentru Muncă;
- Emisii reduse de CO2 la camioane;
- Directiva privind restricții pentru anumite materiale plastice de unică folosință;
- În sensul limitării efectelor Brexit-ului fără acord special, reguli privind transportul rutier și aerian, coordonarea sistemelor de securitate socială, Erasmus plus, vize etc.
- În privința Cadrului Financiar European, Fondul European de Apărare, Programul Europa Digitală, Facilitatea Conectarea Europei, Programul Orizont Europa, Programul Spațiu, Programul Justiție, Programul Drepturi și Valori, Programul Invest EU, Programul LIFE.
Acest bilanț a fost posibil în primul rând datorită capacității administrative a departamentelor de afaceri europene din ministere, a echipelor dedicate de la MAE și în special Reprezentanței Permanente a României la UE.
Potrivit tuturor surselor interne și externe consultate pe parcursul exercitării președinției, prestația miniștrilor a fost fără excepție sub nivelul provocării, în unele cazuri lamentabilă și creând dificultăți suplimentare aparatului tehnic.
***
Revenind la planurile în care am încadrat această intervenție în debut, planuri preponderent politice și concluzionând, Președinția rotativă a probat că avem capacitate administrativă specializată în problematici europene, dar majoritatea parlamentară și guvernul nu au demonstrat înălțime politică. Dimpotrivă, spiritul cu care s-a plecat la drum a fost unul antieuropean, viziunea europeană inexistentă, chiar și afișatul suveranism, lipsit de substanță.
Fotografiile recente ale premierului încadrat de liderii europeni nu pot șterge această realitate.
Mulți lideri politici par să nu înțeleagă că premisele realizării intereselor naționale în construcția europeană sunt probarea unui real spirit european, stăpânirea atât a procedurilor europene, cât și a subtilului joc diplomatic din care se zămislește decizia europeană, precum și o viziune coerentă care să ne impună în concertul european.
Aceste lipsuri au grevat președinția rotativă și au ratat un moment care fi putut fi fundamental pentru noi. Din fericire, rezultatul alegerilor europarlamentare și al Referendumului a mai dres din această impresie de ratare și ne-a reașezat pe un drum european.