Știu, se apropie Crăciunul și toată lumea se gândește la cadouri, dar cum încă nu s-a încheiat ziua de lucru, cel puţin pentru unii, aş insista puţin pe taxele lui Dragnea. Apropo, vă aduceţi, sper, aminte de măsura de eliminare a celor aproximativ 120 de taxe (minore) promovată cu surle şi trâmbiţe în campania electorală…

Dar să revenim în prezent, la taxele lui Dragnea. Acesta nu este un război Liviu Dragnea versus multinaţionalele lacome, așa cum am fost manipulaţi să credem, după discursul naţionalist-socialist de săptămâna trecută. Ordonanța anunțată de Orlando, ministrul maleabil în costum de finanţist, este unealta meschină prin care Comrade Dragnea vrea să forțeze mâna Comisiei Europene să îi lase Guvernul Zdrăncilă să cheltuiască în neştire fără să fie oprit. Mai exact, vrea ca cei de la Bruxelles să înțeleagă că-i loveşte în multinaționale, și-n câteva principii fundamentale ale Uniunii, cum ar fi susţinerea stabilității Uniunii Bancare, dacă declanșează procedura de deficit excesiv împotriva României. Și-o să-i mai și doară… la buzunare.

Dacă-i iese pasiența şi Comisia îi dă liber la deficit prin derogare, combinatorul Dragnea va transforma în Parlament Ordonanța într-o odă adusă altruismului străinilor care fac afaceri în România şi va uita de românii pe care acum pretinde că îi apără.

Prima reacție, cea de pe Bursa de la Bucureşti, a fost una emoțională. Banca Transilvania, cea mai mare bancă după active din România, al cărui capital e autohton, a pierdut 14 procente din valoarea de piaţă, miercuri. Şi e doar un exemplu. Ce nu înțeleg Dragnea și primul (auto)finanţator Vâlcov, designerul acestor politici de şantaj financiar, este ca o astfel de abordare distruge încrederea pe piețele financiare. Deja, piețele internaționale dau semn că au înțeles, vezi evoluţia unor acţiuni la Bursa din Viena. Privit în mare, e ca un mega-pocher politico-financiar: anunțăm măsuri contra capitalurilor europene, plusăm cu o ordonanţă pe care o putem modifica oricând şi, prin şantaj şi ameninţare, obţinem derogare pentru un deficit mai mare, ca să ne acoperim promisiunile salariale cu banii altora. Privit la scara politică a autorilor, se vede un derizoriu comportament practicat la nivel local: ”dacă nu-mi dai spagă, dau cu decizia de primar/preşedinte de consiliu judeţean în tine”. E acelaşi mecanism de gândire în spatele schemei Dragnea-Vâlcov: şantaj cu decizia politico-administrativă pentru mai mulţi bani. Până acum era cu risc, de acum e la liber, cine e prins, se dă lovit de complete şi protocoale ilegale, recită Declaraţia drepturilor omului şi hop-țop, e nevinovat pe fond şi mare patriot. Thatcher spunea că socialiştii guvernează până termină banii altora, parafrazând, s-ar spune că socialiştii români guvernează şi dacă termină banii altora, adică ai generaţiei de mâine.