*Articol publicat de A. WESS MITCHELL în https://www.the-american-interest.com/2020/04/23/central-europes-china-reckoning/ Textul de față este o traducere neoficială a versiunii originale în limba engleză.
Europa Centrală are oportunitatea de a beneficia de iminenta restructurare a lanțurilor globale de aprovizionare, dar numai dacă se dă jos din patul Beijing-ului.
Central-europenii sunt pe cale să afle ce înseamnă să fii dependent de Xi Jinping. De ani de zile, capitalele de la frontiera estică a Europei au primit cu bucurie investițiile chineze, făcând acorduri cu companiile chineze de stat și asumându-și împrumuturi susținute de Beijing. Creditele ușor obținute au adus locuri de muncă și creștere economică.
După criza din 2009 a zonei euro, când creditul băncilor occidentale venea cu țârâita, banii chinezilor au fost o tentație irezistibilă. Importanța coridorului de la Marea Baltică la Marea Neagră pentru marea strategie chineză este evidentă. Regiunea este un soi de bază vestică pentru drumul maritim care se întinde de la Marea Roșie și Oceanul Indian până la coasta chineză. Proiectele chineze de poduri, drumuri și porturi se întind din Grecia până în Serbia și Ungaria, state pe care Beijing-ul le-a cultivat ca principale capete de pod pentru pătrunderea Europei.
Pentru a întări aceste legături, Beijing-ul a format un club special, Formatul 17+1, care are propriul secretariat, coordonatori naționali și întâlniri anuale la nivel de șefi de stat. Banii chinezi au venit însă cu anumite obligații. Muncitorii chinezi, nu localnicii, trebuie folosiți pentru proiectele din construcții. Centrele Confucius au apărut și ele. Iar Beijing-ul a cultivat elitele regionale cu speranța că va bloca inițiativele occidentale pe care Beijing-ul le considera nedorite. Pentru guvernele central-europene, lesa Beijing-ului părea lungă și gulerul moale. Iar banii curgeau: Din 2010, China a pompat mai mult de 15 miliarde dolari în regiune și a crescut volumul anual de comerț de la 40 miliarde dolari la 70 miliarde dolari.
75 la sută din investițiile chineze au mers în patru țări: Ungaria, Republica Cehă, Polonia, și Slovacia. State balcanice precum Serbia și Muntenegru au fost și ele țintite. În urma crizei COVID-19, unii lideri regionali au invocat beneficiile prieteniei cu Beijing-ul și exemplifică cu entuziasmul Beijing-ului în furnizarea de provizii medicale în timp ce UE a ezitat. Unii chiar susțin că criza validează modelul opac și autocratic al Chinei ca pe un model pentru organizarea internă. Dar central-europenii ar putea regreta în curând îmbrățișarea Chinei. În moduri în care acestea nu poate fi încă pe deplin înțeleasă, pandemia COVID-19 este de natură să aducă la lumină riscurile ascunse din aceste relații asimetrice.
În primul rând există problema economică. Atâta timp cât China a fost în plină expansiune, a fost capabilă să avanseze proiecte de prestigiu, cum ar fi Belt and Road Initiative (BRI), fără a afecta creșterea economică internă. Toate acestea au fost activate de un excedent mare de cont curent, fundamentat pe exporturi masive și fluxuri de investiții occidentale. Criza COVID-19 poate îngreuna eforturile Beijing-ului de a perpetua acest model. China va continua să fie cea mai mare economie din lume bazată pe export. Dar există semnale în creștere că firmele occidentale văd riscurile legate de lanțurile de aprovizionare bazate pe China și caută alternative.
Un raport recent anticipează că mai multe crize ale datoriilor BRI post-criză vor forța China să renegocieze datoriile la o scară pe care nu a previzionat-o. Acest lucru va costa Beijing-ul timp și bani, și va fi în conflict cu ținta de stabilizare internă. Proiecte precum BRI vor avea, aproape sigur, o prioritate mai mică, cu mai puține resurse pe care să se bazeze decât înainte de criză. În paralel, țările din Europa Centrală se vor confrunta cu recesiuni, având în vedere dependența lor de producție și de expunerea la schimbările cererii globale. În acest context, deficitele comerciale uriașe cu China vor fi privite mult mai puțin favorabil (în cazul Poloniei, 20 miliarde dolari).Unii membri BRI se pot lupta pentru a revizui împrumuturile chineze. Deja, există apeluri pentru China de a le ierta datoriile.
Cealaltă problemă va fi geopolitică. Post-criză, capitalele occidentale sunt susceptibile de a reevalua pozițiile lor față de China cu privire la tot, de la practicile comerciale, la propagandă și influență. Această schimbare de politică va fi resimțită și în regiunea 17+1, unde Statele Unite și UE s-au luptat să re-echilibreze relațiile cu statele pro-China.
Ani de critici asupra SUA, împreună cu lipsa de angajamente la nivel înalt, au accelerat răspândirea influenței chineze în Europa Centrală. Odată cu trecerea accentului strategiei de securitate națională din 2017 către concurența cu marile puteri, Washington-ul a trecut la o abordare duală: o implicare diplomatică crescută, alături de sporirea resurselor pentru diplomația publică, societatea civilă, angajamentul comercial și lupta împotriva corupției. Deși nu fără critici, această strategie a avut o logică coerentă: să concureze pentru o influență pozitivă în locuri pe care China (și Rusia) și le asumă din ce în ce mai mult. O strategie similară cu cea din Războiul Rece, care a reușit să apropie Grecia, Portugalia, Spania și Turcia de atunci, și să pună bazele democrațiilor durabile în toate, cu excepția uneia.
După COVID-19, această competiție regională se va intensifica, iar Statele Unite și Europa vor trebui să-și intensifice demersurile pentru a consolida influența occidentală. Pe măsură ce Washington-ul și Bruxelles-ul se vor îndrepta probabil către o poziție mai sceptică față de China, statele 17+1 vor constata că pozițiile pe care mulți le-au adoptat în ultimii ani au un cost mai mare în relațiile cu aliații lor occidentali. După criză, SUA și UE trebuie să transmită un mesaj puternic, coordonat, care afirmă că nu vor privi cu încredere aprofundarea dependenței economice de China, care permite colonizarea tehnologică de facto și imită stilul de guvernare de la Beijing.
În același timp, nicio strategie nu poate reuși fără o componentă pozitivă. Răspândirea influenței chineze în Europa Centrală a fost ușurată de neglijarea politică și economică occidentală. Regiunea are nevoie de o atenție sporită din partea SUA și la nivel european și de investiții. În special, absența șoselei și a căii ferate nord-sud pe coridorul Marea Baltică-Marea Neagră este direct legată de vulnerabilitatea politică și militară a regiunii.
Post-COVID, Statele Unite vor trebui să colaboreze cu UE pentru a transforma Fondul de investiții al celor 3 Mări într-o platformă viabilă care să concureze cu finanțarea BRI.
Bruxelles-ul, care a privit cu prudență această inițiativă, ar trebui să o considere complementară obiectivului de consolidare a prezenței occidentale în această regiune în detrimentul Chinei și Rusiei. Europa Centrală are posibilitatea de a fi principalul beneficiar al viitoarei restructurări a lanțurilor valorice globale. Pe măsură ce Occidentul transferă producția multor bunuri din China, va avea nevoie de un loc alternativ pentru a investi, care este liber din punct de vedere politic și de încredere strategică. Europa Centrală poate juca acest rol doar dacă nu este în pat cu Beijing-ul.
A. Wess Mitchell este vicepreședinte al Centrului pentru Analiza Politicilor Europene și a fost secretar adjunct pentru afaceri europene și eurasiatice în perioada 2017-2019.