- De ce este important pentru Guvernul României să adopte acum Legile Justiției și nu după avizul Comisiei de la Veneția
Cererea pe procedură de amânare (a adoptării Legilor justiției n.n.) a fost motivată de așteptarea avizului Comsiei de la Veneția și, de aceea, ca reprezentant al Guvernului, sunt obligat încă o dată să explic de ce pentru Guvern este importantă adoptarea acestor trei proiecte de lege în toamna acestui an – pentru că Guvernul are un obiectiv esențial, care înseamnă aderarea la spațiul Schengen și, după cum este bine cunoscut de toată lumea, acest obiectiv este pus în legătură de unele state membre de progresele în cadrul MCV, iar în cadrul MCV, unul dintre obiective este adoptarea Legilor Justiției. Prin urmare, Guvernul, dacă dorește să își atingă aceste două obiective, de care atârnă extrem de multe interese ale României și ale cetățenilor români și companiilor din România – nu cred că e nevoie să explic ce avantaje ar aduce economiei naționale intrarea în Spațiul Schengen – trebuie să adopte legile.
Trebuie, deci, să adoptăm aceste legi, în toamna acestui an. Asta nu înseamnă că dezbaterile nu au avut loc substanțial, cum cred că s-a putut vedea de la ședință la ședință, nu înseamnă că nu s-au primit amendamente, că nu s-a făcut o muncă „pe brânci”, zi și noapte, și la minister, și aici, în Comisie, și la Parlament, și la Guvern, la instituțiile care au fost interesate din sistemul judiciar – sunt de față aici, sunt echipe care au lucrat permanent – nu înseamnă că fiecare articol nu a fost luat și întors pe toate fețele și nu înseamnă că nu s-a făcut o muncă serioasă aici, pe de o parte.
Pe de altă parte, în ceea ce privește avizele, da, chiar dacă avizele precedente au fost exprimate în legătură cu modificările anterioare, ele au exprimat o serie de principii, ele au fost avute în vedere. Ce înseamnă „avut în vedere”? Înseamnă luat, analizat și acolo unde, în viziunea ministerului, minister care are dreptul la o viziune, așa cum are dreptul orice instituție, au fost compatibile, au fost integrate în proiectul de lege; unde nu, avem argumente să explicăm de ce nu au fost integrate – de aceea se cheamă recomandări, sugestii, și nu directive, nu ordine, nu instrucțiuni. Comisia de la Veneția nu emite ordine, emite recomandări. Asta înseamnă că le evaluezi prin prisma viziunii pe care o ai, a intereselor de țară, și le integrezi în proiectele de lege. Este ceea ce vom face și în continuare.
Trei la mână, nu înțeleg de ce se pleacă de la premisa că avizele Comisiei de la Veneția sau următorul aviz va fi nefavorabil, nu înțeleg de ce, pentru că aceste legi sunt încă în procesul de elaboare, după cum vedem, au avut modificări față de forma inițiatorului, au fost elaborate soluții mai bune decât ale inițiatorului, alte soluții ale inițiatorului au fost păstrate și înlăturate amendamente – așa cum se face în orice Parlament din orice țară democratică. Mai există încă un rând de dezbateri în Comisie, există Plenul Senatului, deci suntem încă departe de încheierea acestui proces. Prin urmare, ce vreau să spun este că sunt absolut convins că, de la ședință la ședință, legile vor căpăta o formă din ce în ce mai rafinată – este un proces legislativ început în urmă cu zece luni și care se apropie de final aici în Parlament. Prin urmare, îmi exprim totala încredere că, în Parlament, se vor găsi toate soluțiile ca să amenajăm și interesele instituțiilor din sistemul judiciar, și ale cetățenilor, și viziunile parlamentarilor, și să avem o formă care, în final, să fie evaluată pozitiv, inclusiv de Comsia de la Veneția.
În sfârșit, dar nu în ultimul rând, dacă totuși există recomandări ale Comisiei de la Veneția, nu înseamnă că neapărat ele trebuie să fie urmate de modificări legislative, nu știm cum ar arăta aceste avize și aceste recomandări. Dar, s-a făcut paralelă cu SIIJ – acolo recomandarea este să se urmărească punerea în aplicare a noilor competențe după desființarea SIIJ, ceea ce se și face – chiar deunăzi am avut o discuție, acum câteva minute, din nou, repetat, cu doamna procuror general – vă poate confirma, despre faptul că trebuie să urmărim în continuare aplicarea legii care a desființat SIIJ și a instalat noile competențe și faptul că avem un contact permanent cu Comisia Europeană pe această zonă – acela este, în realitate, nivelul de cooperare și de discuție. La fel și în ceea ce privește viitorul aviz. Indiferent de soarta MCV, noi vom avea, ca toate statele membre ale UE, un mecanism Rule of Law la dispoziție, în cadrul căruia, tot prin cooperare, să aducem ajustările necesare legislației sau aplicării legislației, prin reglementare de ordin inferior, „soft law” cum se spune. Deci, nu știu de ce trebuie văzut acest proces, o dată, ca fiind unul total defavorabil proiectelor de lege – s-ar putea să fie un aviz care să spună „e în regulă, cu tot ce ați legiferat”, sau s-ar putea să fie un aviz care să spună „e în regulă, dar credem că ați mai putea să reflectați la una sau alta dintre soluții”, neavând un termen final în decembrie, este un proces continuu – în toate statele membre există acest proces.
Dacă luăm și citim raportul Rule of Law, scos în vară de Comisia Europeană, veți vedea că la toate statele membre, există tot felul de recomandări în legătură cu domenii ale legislației, de la justiție și până la libertatea presei, în toate statele membre – nu e niciun stat membru care să nu aibă o recomandare – și nu se face din asta o tragedie, e un proces permanent. Deci, haideți să privim lucrurile în raport cu realitatea și nu în raport cu o paradigmă care e construită astfel încât să pară cumva că guvernul se grăbește, că face ceva pe ascuns, că face ceva fără știrea Comisiei Europene, nici vorbă de așa ceva – inclusiv ieri am avut consultări cu Comisia Europeană – e un proces continuu, făcut transparent, după toate regulile, și pe care sunt convins că Parlamentul o să îl ducă la bun sfârșit.
- Despre ridicarea MCV și trecerea la Rule of Law prin adoptarea Legilor justiției
Nu există o astfel de abordare între Guvernul României și Comisia Europeană. Există un raport pe care noi ni l-am asumat în cadrul MCV, odată cu aderarea României la UE. România și-a asumat acest mecanism. În cadrul acestui raport, sunt o serie de obiective asumate de Guvern și aprobate de Parlament, de dumneavoastră, repet, aprobate de Parlament. Guvernul este obligat să le urmărească. Am menționat doar două dintre ele – încheierea MCV și rămânerea pe mecanismul Rule of Law – ca toate statele membre ale UE, și aderarea la Spațiul Schengen: sunt obiective fundamentale de țară. Deci, Guvernul dorește să le îndeplinească; nu ne cere nimeni, într-un fel sau altul ce să facem, este strategia Guvernului și a Parlamentului, sub mandatul căruia lucrează Guvernul, să atingă aceste obiective. Din această strategie decurge procesul legislativ pe care dumneavoastră îl desfășurați.
- Despre procesele de intenție lipsite de temei făcute împotriva Guvernului și Ministerului Justiției pe parcursul dezbaterilor Legilor Justiției
Trec peste faptul că, la dezbaterile generale, trebuie să evaluăm principii ale legii, texte, tendința, obiectul de reglementare, scopul urmărit de legiuitor și așa mai departe. Nu am auzit nimic din toate acestea în expunerea anterioară. În al doilea rând, timp de 10 luni de zile, ca ministru, am fost, hai să spunem obișnuit să citesc tot felul de declarații deplasate, ca să nu le spunem altfel, pentru că suntem la Parlament, și doresc să păstrez un anumit nivel al discursului, dar aceasta este cea mai deplasată din câte am auzit până acum legat de acest proces legislativ.
Să le luăm pe rând:
În primul rând, legi care nu suscită controverse și întrunesc unanimități s-ar putea întâlni, nu vreau să dau exemple de state, pentru că nu vreau să jignesc pe nimeni, de regulă se întâlnesc în state totalitare, legi care nu nasc niciun fel de controverse și întrunesc unanimități în Parlament.
În al doilea rând, suntem aici întrucât Guvernul anterior, Ministerul Justiției, mai precis în anul 2021, a fost incapabil să aducă legile pe masa Parlamentului. De aceea, suntem în criză de timp, ca să spunem lucrurilor pe nume. Dacă se dorește, le spunem. Simplul fapt că MJ, timp de 10 luni de zile, discutând cu peste 15 actori instituționali, interni și externi, a reușit să pună pe masa Parlamentului aceste proiecte, este un progres. Faptul că legile comportă discuții, comportă amendamente, comportă îmbunătățiri este absolut firesc într-un proces legislativ, democratic, pentru că e firesc să nu avem aceleași viziuni suprapuse pe aceleași instituții, sunt viziuni diferite, nu înseamnă că una e mai rea decât cealaltă, pur și simplu este diferită. Și de aceea, dvs., conform Constituției, aveți ultimul cuvânt asupra acestei viziuni.
În al treilea rând, nu înțeleg de ce se atribuie poziții și declarații, într-un mod complet deplasat, incorect, neelegant și lipsit de respect, mie personal. Nu văd unde și când am spus eu că nu există o parte din magistratură pentru mine? Am spus cu totul altceva, că există fracturi și că nu înțeleg să împart magistratura între buni și răi. Nu văd unde și când am declarat că PSD este vinovat de toate relele din aceste proiecte, nu văd unde. Dacă mi se aduce această declarație, eu abdic de la ceea ce spun acum. Dar dacă nu, scuzele ar trebui să și le ceară cei care lansează astfel de declarații.
Obiectivele acestea de țară, dacă se doresc a fi atinse, atunci trebuie să găsim o manieră inteligentă, ca în contextul dat, sub presiunea pe care o avem, să împăcăm pe toată lumea, în sensul că consultăm CE, consultăm Comisia de la Veneția, discutăm aici toate soluțiile primite de la instituțiile din sistemul judiciar și de la parlamentari și obținem un produs cât mai aproape de obiectivele noastre și de recomandările din cadrul MCV.
Dacă recomandările Comisie de la Veneția vor însemna modificări legislative, spun dacă, atunci vom cântări, poate că unele trebuie făcute, poate că altele nu trebuie făcute, pentru că, până la urmă, Parlamentul este suveran și în România, cum este și în restul statelor UE. De aceea, sunt recomandări și nu directive, nu instrucțiuni.
În sfârșit, nu văd de ce este făcut un proces de intenție ministerului Justiției pentru că, pur și simplu, se încadrează în anumite termene, într-un anumit context, și Guvernului, care a dus Parlamentului aceste proiecte. Nu a grăbit nimeni dezbaterea, procedură de urgență nu înseamnă superficialitate, înseamnă un lucru mai intens pe parcursul săptămânii, două-trei-patru zile, cum s-a stat și aici, cum s-a stat și altă dată, dar nu a fost vreun amendament, din sutele de amendamente, care să nu fie discutat, dezbătut, toată lumea ascultată. Deci nu înțeleg de ce această poziție care mistifică realitatea pe alocuri, face un proces de intenție Ministerului și Guvernului, în general, și, în ultimă instanță, își exprimă o neîncredere fundamentală cu privire la munca dvs., a tuturor. Este ca și când dvs. nu puteți fi capabili să elaborați o lege bună, pe un proiect bun, doar pentru că nu și-a dat opinia Comisia de la Veneția. Nu văd de ce trebuie să așteptăm. Și, dacă e să vorbim de avize, încă o dată explic. Pe ce anume puteam să sesizăm noi Comisia de la Veneția? Pe proiectul din 2021, pe proiectul de după ianuarie 2022, când am integrat propuneri venite în dezbaterea publică, pe proiectul rezultat după consultările cu instituțiile din sistemul judiciar, pe proiectul rezultat după consultările cu CE, pe proiectul rezultat în iulie, după a treia rundă de dezbateri publice cu sistemul judiciar, pe proiectul intrat în Parlament? Era timp pentru astfel de proceduri în 2021, nu eu l-am risipit, nu Ministerul Justiției l-a risipit, altcineva l-a risipit. Și ceea ce încercăm noi astăzi este să recuperăm ce s-a risipit în 2021. Eu n-am venit aici să fac proces de intenție nimănui, dar nici nu pot să accept ca asupra Guvernului să se arunce astfel de raționamente și de acuzații lipsite de orice temei, dacă ne uităm la realitate. Am luat o situație de unde era, avem un obiectiv, suntem aproape să ni-l atingem și eu am totală încredere că, în final, toate aceste proiecte vor îndeplini toate recomandările MCV.