1. Deşi, scriptic, Guvernul a echilibrat ”din pix” deficitele fondului de pensii prin mutarea CAS, structural, pe termen lung, rămâne o problemă, anomaliile persistând. Cauzele istorice au fost agravate de scăderea numărului de contributori, iar, în perspectivă, migraţia şi natalitatea negativă vor accentua criza.
2. Dezbaterea politică se concentrează pe pensiile speciale, ratând abordarea sistematică. Există poziţii diverse, s-a pornit vitejeşte acum o lună de la ”tăierea” tuturor pensiilor speciale (idee repede abandonată) şi s-a ajuns la formule mixte, gen ”pe unele le păstrăm, pe altele nu”, dar subiectul este ”încăpăţânat” şi nu se lasă lămurit.
3. Cred, în dreptul meu, că ar fi onest să spunem românilor că se dau legi de majorare a pensiilor precum se dădeau odinioară (2008) legi de majorare a salariilor profesorilor, fără ca nimeni să fi făcut studii de impact care să indice resursele şi dinamica acestora, fără ca nimeni să fi văzut criza care se apropia atunci cu paşi repezi (nu şi pentru ministrul finanţelor Vosganian şi premierul Tariceanu) şi care s-ar putea face simţită şi la anul, conform unor economişti occidentali/americani.
Atunci, în 2008, un singur stat din regiunea noastră nu a cunoscut criza, Polonia, pentru că polonezii au avut grijă să-şi facă ţara atractivă pentru investiţii, inovaţie şi competitivitate.
4. În alte cuvinte, dacă guvernul vrea să aibe bani pentru pensii, trebuie să se ocupe de fapt de reformă administrativă, simplificarea legilor şi eliminarea corupţiei din administraţie şi din mediul de afaceri, pentru a face economia românească atractivă pentru investiţii. Deficitul fondului de pensii va fi ani de zile structural alimentat în continuare de la bugetul de stat, indiferent de ce soluţii scriptice vor imagina miniştrii de Finanţe, mai ales în contextul emigraţiei şi a crizei natalităţii, care, combinate, au rezultat în criza forţei de muncă şi depopularea dramatică a României.
Deci, pensiile majorate pot fi onorate doar dacă reuşim o creştere susţinută a PIB-ului şi a încasărilor la bugetul de stat, pe baza investiţiilor, combinate cu reducerea cheltuielilor inutile cu birocraţii.
Din câte văd, de la Ministrul Finanţelor (sic!), până la proaspeţi candidaţi prezidenţiali şi lideri politici auto-consacrați ca atare, toţi discuta ce pensii să taie sau nu, cu cât se majorează şi de când, aruncând de fapt praf în ochii cetăţenilor.
5. În concluzie, dacă guvernul PSD-ALDE vrea să plătească efectiv pensii majorate, va trebui să reformeze administraţia, să combată (real) corupţia (sigur, asta înseamnă şi să reformezi justiţia, cam greu zilele astea…) şi să aducă/genereze investiţii. Cine va face toate acestea în timp util?! Cert, nu acest guvern PSD ALDE, ţinând cont de demonstraţia de neştiinţă ”în formă continuată”.
Deocamdată se ratează subiectul dezbaterii, ce să mai vorbim de o acţiune coerentă!
