Prima mea interacțiune reală cu politica americană s-a petrecut în 2009, când am participat la Washington, în calitate de invitat, la o reuniune pe teme de strategii de viitor, într-un format din care făceau parte Henry Kissinger, Zbigniew Brzezinski, John McCain, Joe Lieberman, Strobe Talbott, Madeleine Albright, amiralul de patru stele Mike Mullen, pe atunci președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore. Cele 8 ore de discuții petrecute în jurul acelei mese de lucru, fără nici cea mai mică preocupare pentru un protocol sclipitor, m-au educat despre politica internațională și jocul puterilor globale mai mult decât tot ce citisem în prealabil pe această temă. Între altele, am înțeles din teren cum se vede lumea prin telescoapele și microscoapele unei mari puteri, cum se judecă interacțiunea intereselor de către operatori politici, geopolitici sau militari de prim rang și, mai ales, ce și cum trebuie să faci, ca țară medie sau mică, ca să fii văzută prin acele telescoape și microscoape, astfel încât să îți poți realiza interesul național cât mai bine.
*
Astăzi sărbătorim „SUA – 250 de ani”! La mulți ani, America! La un sfert de mileniu de la Declarația de Independență, timp în care s-a inventat și s-a reinventat de câteva ori, SUA se pregătesc de o nouă metamorfoză, internă, dar și în politica externă și de securitate. În fapt, această metamorfoză a început de ceva timp, odată cu debutul celei de-a doua administrații Donald J. Trump. Ea este dictată de imense prefaceri, acumulări, dezechilibre și schimbări atât în societatea americană, cât și în relațiile internaționale, în cel mai cuprinzător sens al sintagmei. Această nouă politică este ghidată de două comandamente: adaptarea la noua lume care se naște sub ochii noștri, în special sub impactul tehnologiilor emergente, și menținerea supremației Americii într-o lume în care harta geopolitică postbelică și postcomunistă a puterii s-a schimbat dramatic. Această orientare politică a fost definită de Președintele Trump, după cum bine se știe, prin sloganul: „Make America Great Again”.
Odată ce conflictul din Iran va intra treptat în istorie, în lunile următoare, vom vedea numeroase schimbări, inclusiv în regiunea din care țara noastră face parte din punct de vedere geopolitic, generate de noile strategii de politică externă și de securitate inspirate direct de politica „Make America Great Again”. Schimbările ar putea fi atât de dramatice, încât cei nepregătiți nu vor avea altă soluție decât să „brace for impact”!
Simplificând, noua administrație a SUA „lucrează” în lume prin două „linii de înaltă tensiune”: ideologică și militaro-economică. Administrațiile care rezonează ideologic și prin politici cu administrația SUA devin parteneri politici și aliați naturali (ex. Argentina). Celelalte au la dispoziție cealaltă linie, a cooperării militare și economice. Dar este o cooperare în care ambii parteneri își asumă responsabilități și eforturi pentru a genera și susține succesul comun. Vremurile în care o țară, cum este România, de exemplu, beneficia de atenția și sprijinul SUA doar datorită poziției geografice au trecut de aproape doi ani.
Formula stereotipă „We share values” nu a devenit desuetă, dar a devenit incompletă. Pentru o relație de succes cu SUA, ea trebuie completată cu „We share interests (and projects), we share burdens (and responsibilities)”.
O țară de dimensiunile (geografice, demografice și economice) ale României este obligată să se pregătească proactiv și rapid pentru aceste schimbări. Dincolo de deja tradiționalele cooperări militare și de informații, există un spațiu important pentru intensificarea colaborării în materie de combatere a criminalității internaționale, a grupurilor de crimă organizată, a migrației ilegale, a traficului de droguri și de persoane, a criminalității cibernetice și a terorismului. Acesta este motivul pentru care am promovat, la cel mai înalt nivel, în calitate de ministru de Interne, ridicarea nivelului cooperăriidintre ministerul nostru și principalele agenții ale SUA în domeniu: FBI, Homeland Security Investigations, Department of Justice și Office of the Director of National Intelligence (ODNI). Dincolo de programele concrete discutate, aceste cooperări ridică profilul și valoarea adăugată a țării în cadrul Parteneriatului Strategic.
Locul în care trebuie să insistăm cel mai mult și în care lucrurile trebuie duse urgent mai departe este spațiul economic. Sunt de părere că trebuie să pregătim urgent un pachet complex de proiecte, susținut și promovat politic la cel mai înalt nivel, pentru a construi o relație compozită, economică și securitară, care să transforme România într-un partener de și mai mare valoare, chiar indispensabil, pentru SUA, nu doar din punct de vedere militar, ci și economic. În această direcție, salut eforturile făcute de Președintele Dan în ultimele luni și îmi exprim convingerea că rezultatele se vor arăta curând!
Acest efort politic național este perfect compatibil cu apartenența noastră la UE, pentru că o Românie mai sigură, mai dezvoltată economic și mai puternică înseamnă o UE mai puternică.
Aparent, acestea nu ar fi lucruri noi, dar ceea ce trebuie să fie nou este proactivitatea, efortul propriu, asumarea responsabilităților, generarea de idei, dialogul intens și proiectele concretizate într-o relație cu caracter compus și omogen, care să includă un puternic filon economic orientat spre economia viitorului, având energia, digitalizarea și inteligența artificială în centru.
În concluzie, din perspectiva schimbărilor ce vor urma, ar trebui să ne așezăm solid pe „linia de start” a noii dinamici generate de SUA, să fim gata și să pornim către un nou orizont și o nouă intensitate a Parteneriatului Strategic. Ca să evităm alternativa „Brace for impact”, să fim optimiști, concentrați, combativi și învingători, toți cei care împărtășim această proiecție!
La mulți ani, SUA!
Dumnezeu să ocrotească România și SUA!