Doamnelor și domnilor,
În urmă cu 30 de ani, pe 23 mai 1992, Giovanni Falcone a fost ucis împreună cu soția sa, Francesca Morvillo (ea însăși magistrat), și trei polițiști, Rocco Di Cillo, Antonio Montinaro, Vito Schifani, în Capaci, pe autostrada dintre Aeroportul Internațional Palermo și orașul Palermo. Mașina în care călătoreau a fost aruncată în aer de o bombă care fusese plasată într-un șanț săpat pe marginea drumului. La mai puțin de două luni după colegul său Giovanni Falcone, Paolo Borsellino, magistrat italian anti-Mafia, a fost asasinat în Palermo, cu o mașină-capcană.
Suntem astăzi aici pentru a onora munca și sacrificiul suprem al acestor eroi în slujba legii. Suntem astăzi aici pentru munca lor neobosită pentru triumful legii și întărirea statului ca instrument funcțional în beneficiul cetățenilor.
Nu există cale mai sigură pentru protejarea drepturilor cetățenilor și consolidarea statului, decât respectul legilor democratic adoptate.
Astăzi, după 30 de ani de la asasinarea lui Giovanni Falcone, când asistăm în lume la o teribilă încleștare între democrație și autoritarism, după cum spunea recent și Președintele SUA, munca, lupta și sacrificiul magistratului Giovanni Falcone ne apar în față cu și mai mare măreție, înțelegem și mai bine că Falcone nu a fost doar un magistrat devotat legii, a fost un vizionar și un adevărat om de stat, cu o înțelegere profundă a sensului muncii sale, dincolo de marginile unei anchete, a unui dosar sau ale unui proces.
Cred că aceasta este cea mai importantă lecție pe care a oferit-o Falcone cu generozitate lumii, nu numai Italiei, întregii magistraturi ca profesie, tuturor celor care servesc legea: sensul muncii unui magistrat este întărirea statului prin lege și, prin aceasta, protejarea cetățenilor. Legătura dintre magistratură și cetățeni se face prin lege și prin aplicarea ei profesionistă, caz cu caz, anchetă cu anchetă, proces cu proces.
În cuvintele sale, într-un interviu, Falcone sublinia direct efectul muncii magistratului pentru întărirea statului de drept, prin opoziție cu Statul – mafie: „… am mai clar în minte noțiunea de Stat… Am înțeles din confruntarea mea cu Statul – mafie cât de funcţional şi eficace este acesta…, cât de necesar este de a-l cunoaşte perfect, pentru a-l putea combate mai bine.”
Puterea Statului-mafie, spunea în continuare Falcone, „nu mă împiedică să am încredere în Stat, aşa cum este el organizat, cu toate erorile şi aproximaţiile sale, şi în statutul său de Stat de drept. Sunt, din contră, convins că absenţa unui Stat, perfect organizat în interior, poate provoca exact situaţii de genul celor din Sicilia, cu următoarele caracteristici: revendicarea unei dualităţi – a societăţii şi a Statului, replierea spre o organizare de familie, grup sau clan… Tocmai împletirea între încălcarea legilor şi violenţa primitivă a creat fenomenul mafia. Dacă ne gândim bine, mafia, în esenţa ei, nu reprezintă nimic altceva decât expresia unei nevoi de ordine, deci de Stat.”
Falcone ne-a spus și cum trebuie dusă această luptă: „Totul poate fi obţinut nu doar cu un arsenal legislativ, ci mai ales cu o implicare totală, de fiecare zi. Fără teribilisme. Fără diletantisme. Atunci când reprezinţi Unitatea şi autoritatea de Stat pe domeniile inamicului, ai datoria sfântă de a părea invulnerabil.”
Implicit, o altă lecție puternică oferită de magistratul Falcone a fost aceea a forței profesionalismului. El a reușit o anchetă și o inculpare istorică a sute de mafioți, devoalând Italiei de atunci și lumii întregi amploarea fenomenului, plecând de la o anchetă individuală în care și-a demonstrat profesionalismul complet. Capul mafiot Tomasso Buscetta s-a confesat și i-a mărturisit lui Falcone, și nu unui alt magistrat, pentru că a fost impresionat de profesionalismul acestuia. Falcone cunoștea fenomenul mafiot pentru că îl studiase cu răbdare ani de zile, pentru că a observat în ani de zile de anchetă modul de gândire și de acțiune al mafiei. Și a făcut-o cu mijloacele epocii, fără dotările și informațiile extraordinare care stau astăzi la dispoziția magistraților și polițiștilor. Prin profesionalismul său, magistratul Falcone s-a făcut respectat de mafiotul Buscetta, iar acesta a fost motivul declanșator al mărturisirilor făcute de mafiot, care au revelat o serie de secrete ale mafiei neștiute până atunci.
Falcone înțelesese importanța competenței depline în lupta cu mafia. Citez din nou, „bătălia contra Cosei Nostra este complexă şi presupune, în afara unei solide specializări în materie de crimă organizată, cunoştinţe temeinice în domeniul sociologiei şi antropologiei. (…) Statul are toate mijloacele pentru a combate mafia. (…) Atât cadrul, cât şi structurile există din belşug. Trebuie antrenaţi numai oameni competenţi din punct de vedere profesional pentru a le face să funcţioneze.”
Și trebuie adăugat și imperativul educației tinerei generații în spiritul acestor valori. Gesualdo Bufalino (scriitor italian) spunea „mafia va fi învinsă de o armată de învățători”. O țară educată este o țară care are arme mai puternice pentru a combate corupția.
Din lunga serie de lecții oferite de Falcone, aș menționa-o și pe aceea a modestiei. El spune simplu: „Nu sunt Robin Hood; nici măcar un Kamikaze; cu atât mai puțin un misionar. Nu sunt decât un servitor al Statului care activează într-un teritoriu ostil”.
În sfârșit, vizionarismului lui Giovanni Falcone nu îi putea scăpa importanța angajamentului și sprijinului politic și civic pentru statul de drept. Din nou, în cuvintele sale: „Legile nu servesc la nimic dacă nu sunt însoţite şi de o puternică angajare politică. Iar aceasta nu se va întâmpla decât atunci când ţara întreagă va fi conştientă de necesitatea de a combate crima organizată.”
Doamnelor și domnilor,
Dincolo de discursuri și omagieri, felul cel mai simplu în care am putea cinsti munca acestui om și a tuturor celor care l-au urmat, unii pășind pe aceeași cale a sacrificiului suprem, ar fi ca fiecare, în funcția sa în stat, în magistratură, să își facă datoria, să urmeze calea profesionalismului, încrederii în lege și stat, calea muncii neobosite și a prevalenței competenței în dauna diletantismului. Dacă ar fi să traduc pentru noi, cei de astăzi, care ne-am asumat astfel de funcțiuni în stat și magistratură, aș spune simplu că nu trebuie să ne întrebăm prea mult ce este de făcut pentru a combate criminalitatea, e de ajuns să urmăm exemplul lui Falcone, un magistrat și un om de stat model.
Magistrați, polițiști, oameni politici, diplomați, avem împreună multe lucruri de făcut în cooperare, în limita competențelor legale, pentru a combate infracționalitatea și pentru a le aplica legea infractorilor, chiar și atunci sau cu atât mai mult atunci când ei fug de ea, când fug de aplicarea unei decizii judecătorești din România. Cooperarea internațională trebuie să fie mai eficace în această privință și să facem aplicată legea uniform pe tot cuprinsul Uniunii Europene, iar România și Italia, tocmai prin profunzimea și nuanțarea legăturilor culturale, pot consolida această colaborare. Nu există un fel mai potrivit de a cinsti memoria magistraților Giovanni Falcone, Francesca Morvillo, Paolo Borsellino și a polițiștilor Rocco di Cillo, Antonio Montinari, Vito Schifani, decât să ne facem datoria.
Doamnelor și domnilor,
Aș dori, în încheiere, să felicit Ambasada Italiei și pe ceilalți organizatori ai evenimentului, și să vă mulțumesc pentru invitație!