În primul rând, bună ziua tuturor și bine ne-am regăsit la o nouă ediție a școlii dumneavoastră de vară. Doresc să mulțumesc domnului ministru Dobre pentru invitație, doamnei ministru Alina Gorghiu pentru participare — nu pentru prima dată la această reuniune — și pentru expunerea pe care a făcut-o. Îi mulțumesc, de asemenea, pentru că îmi dă posibilitatea să mă intercalez puțin în programul de întrebări pe care urmează să i le adresați.
Sunt între mai multe activități; am venit direct de la o acțiune a Ministerului Afacerilor Interne. O să vă vorbesc puțin despre ea, după care voi aborda chestiuni legate de agenda noastră politică. Aș vrea, totuși, să încep cu activitatea ministerului pentru care răspund. Cred că veți avea înțelegerea să îmi acordați câteva minute pe acest subiect. E firesc ca orice ministru să se simtă legat și responsabil de instituția pe care vremelnic o conduce. Fac această scurtă prezentare și pentru că e un eveniment de interes pentru Județul Constanța, pentru litoral, în general, și — nu în ultimul rând — pentru cetățenii români care vizitează litoralul vara.
Despre ce este vorba? Ministerul Afacerilor Interne desfășoară, pe perioada sezonului estival, un program complex de asigurare a ordinii și siguranței publice. Programul constă în suplimentarea semnificativă a numărului de polițiști, polițiști de frontieră, jandarmi și pompieri, care sunt prezenți și își desfășoară activitatea în Județul Constanța pe durata verii.
De ce procedăm astfel? Pentru că, pe timpul sezonului estival, milioane de cetățeni se află, prin rotație, în stațiunile turistice de pe litoralul Mării Negre — cum este și această locație, acest hotel proaspăt renovat, din câte văd —, iar această prezență ridică probleme speciale de ordine publică și siguranță. Ele pot avea, dincolo de interesul imediat pentru fiecare cetățean și pentru comunitatea Județului Constanța, și un impact emoțional — aș spune chiar politic — asupra miniștrilor, asupra guvernului, asupra partidelor din coaliție, dacă nu sunt gestionate corespunzător.
Am văzut acest lucru în urmă cu trei ani, dacă vă amintiți de tragicul, odiosul accident de la Vama Veche, cu toate reverberațiile care au fost până astăzi. Tocmai preluasem mandatul și am intrat aproape direct în această criză, realizând că trebuie să acordăm o atenție deosebită perioadei de vară pe litoral. La începutul sezonului, în mai–iunie, organizăm o ședință de pregătire cu toată conducerea ministerului — comandanții structurilor: poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, pompieri etc. La finalul sezonului facem o ședință de bilanț.
Astăzi a avut loc această ședință de bilanț, cu toți comandanții, comandanții de substructuri, secretarii de stat din minister și colegii; am făcut o analiză, inclusiv statistică, a fenomenelor din sezonul estival: de la infracțiuni simple, gen furturi, până la infracțiuni violente, situații de urgență, incendii, explozii ș.a.m.d. După aceea am avut o întâlnire cu presa, în cadrul căreia am premiat 12 colegi: 4 polițiști, 2 jandarmi, 2 polițiști de frontieră și 4 pompieri, pentru intervenții deosebite în care și-au riscat viața și au salvat vieți. Dau doar un exemplu: polițistul care a sărit instantaneu în Canalul Dunăre–Marea Neagră și a salvat un copil căzut în apă; era la plimbare cu părinții, a căzut în canal; din păcate, fratele și tatăl au murit, dar copilul a fost salvat de acest polițist. Alți colegi — polițiști și pompieri — au sărit literalmente în foc sau în mare și, de asemenea, au salvat persoane de la înec ori de la deces prin incendiu. Sunt oameni deosebiți; am vrut să vă vorbesc despre ei și, totodată, să vă rog să duceți mai departe acest mesaj.
Este al doilea an consecutiv — după anul accidentului tragic de la 2 Mai —, 2024–2025, în care încheiem sezonul estival, trei luni de confruntări și provocări deosebite pe zona de ordine publică și situații de urgență, fără eșecuri, fără rateuri, fără misiuni neîndeplinite. I-am felicitat pe colegi; sunt foarte mulțumit și mândru.
Repet: în acest domeniu al situațiilor de urgență, al poliției, al ordinii publice, orice misiune ratată se poate transforma într-o problemă la scară națională, din punct de vedere emoțional și al dezbaterii, care ar putea pune în umbră munca a zeci de mii de oameni pe tot parcursul anului. Se pune o etichetă, un diagnostic, o evaluare generală — nu întotdeauna meritată. Ministerul Afacerilor Interne, prin toate „armele” sale, este o instituție care lucrează pe volume mari: sute, mii de cazuri, situații cu riscuri multiple. Evaluarea trebuie făcută pe ansamblu, pe statistici și pe întreaga activitate, nu pe un caz sau altul, unde încă nu avem rezultatele dorite. Altfel, se creează o percepție greșită, nu doar asupra ministerului, ci la nivelul întregii societăți, cu privire la siguranța publică; se naște neîncredere și teamă, o stare psihică — indiferent de vârstă — de disconfort legat de siguranță, dacă percepția e greșit formată.
Ca să vin la concret: situații sau cazuri sensibile — de mare violență sau cu impact emoțional —, în ultimul an am avut peste 800. Ca exemple: crime violente, sechestrări de persoane. Din aceste 800 de cazuri mai sunt deschise două. E drept, unul dintre ele e foarte mediatizat și se discută intens pe marginea lui. Percepția care se poate crea este că poliția e neputincioasă, că nu e capabilă sau că nu își face treaba. În realitate, analiza corectă se face pe întreg volumul de intervenții și pe ansamblul activității ministerului, pentru că este un minister care lucrează pe volume mari. Dacă îmi permiteți comparația, în termeni comerciali: lucrează „en gros”, nu „la bucată”. De aceea e importantă comunicarea constantă. Percepțiile pot induce în eroare publicul cu privire la starea reală a siguranței și la capacitatea unei instituții de a-și face datoria — cu impact inclusiv asupra partidului care asigură funcționarea instituției prin ministru și asupra reputației guvernului.
Doamna ministru a vorbit despre violența domestică. Iată un alt domeniu în care putem discuta despre percepție vs. realitate. E important să înțelegem realitatea așa cum este și să știm unde sunt problemele mai mari și mai mici, ca să calibrăm intervenția — nu doar la nivelul Ministerului de Interne, ci și la nivelul altor instituții — corect, în funcție de realitate, nu doar în funcție de percepție. Concret, dacă luăm statistica ultimilor cinci ani în materia violenței domestice, vă pot spune că numărul cazurilor a scăzut. Ele sunt încă semnificative — prea multe —, dar, raportat la ultimii cinci ani, sunt mai puține. Asta înseamnă că mecanismul de aplicare a legii s-a îmbunătățit: de la cei care fac legea, o adoptă, până la cei care o aplică — poliție, parchete, justiție.
Pe de altă parte, percepția publică este de recrudescență, pentru că astfel de cazuri creează întotdeauna emoție. Unul, două, trei cazuri mediatizate, hiper-discutate, pot induce concluzii greșite: că nivelul de siguranță e scăzut, că nu se face nimic în direcția asta sau, mai extins, că la nivel societal s-ar fi diminuat respectul față de femei, domnișoare, copii — necorespunzător statutului unei țări europene. Uitându-ne la statistici, vedem că aceste concluzii trebuie relativizate. Asta nu înseamnă că acțiunea împotriva violenței domestice nu trebuie îmbunătățită radical. Din punctul meu de vedere — și al colegilor mei, și al colegilor noștri din Parlament —, în acest domeniu nu ar trebui să avem niciun caz. O societate civilizată este o societate care respectă, în primul rând, fiecare femeie, fiecare copil, fiecare vârstnic — cei mai lipsiți de apărare. Protecția acordată celor lipsiți de mijloace fizice de apărare este un indice al generozității societății, al autocontrolului ei, al nivelului de educație și de respect.
De aceea, trebuie să continuăm ferm activitățile de combatere a violenței domestice. Sunt angajat fără rezerve în acest efort; am răspuns imediat pozitiv invitației doamnei Gorghiu de a participa la o serie de reuniuni pe această temă, alături de alți colegi. Ca parlamentar, voi susține inițiativele de îmbunătățire a legislației. Poliției i-am cerut să prioritizeze aceste cazuri cu atenția necesară; facem verificări săptămânale privind modul de intervenție. Se acționează; nu e un domeniu lăsat de izbeliște sau din neglijență. Aveți mare dreptate: modul în care dezbatem public și prezentăm aceste lucruri, felul în care procesăm informația, au o importanță majoră, pentru că pot crea un fenomen de propagare.
De exemplu, la Ministerul de Interne, urmărind această cazuistică, am observat că — deși, în ultimii cinci ani, statistic vorbind, numărul cazurilor a scăzut ușor, în contextul unui nivel totuși ridicat — în ultimele săptămâni, pe fondul emoției create de două cazuri succesive de violență domestică, au început să apară repetări. Opinia publică cunoaște doar cazurile consumate. Pot să vă spun, oficial, că pe lângă cele care, din păcate, s-au finalizat cu violențe comise asupra femeilor — cu toată intervenția poliției după —, a existat cel puțin un număr egal de situații în care poliția, anunțată din timp, a intervenit și a împiedicat producerea agresiunii și a infracțiunii. Făptuitorul a fost supus procedurilor, dar neproducându-se agresiunea, cazul nu a mai fost mediatizat. Da, observăm o recrudescență în ultimele săptămâni, poate și un fenomen de mimetism social, pe fondul lipsei de valori a unora dintre semenii noștri, ceea ce poate propaga în lanț. Nu vreau să fiu înțeles că ar fi „de vină” presa; într-o societate deschisă, cu informare intensă, inclusiv prin social media, acțiunea noastră trebuie să fie mai sofisticată, mai prezentă, mai rafinată; legea și aparatul de intervenție trebuie calibrate pentru prevenție, depistare și sancționare.
Încă o idee: prevenția. Nu intră integral în responsabilitatea Ministerului de Interne — nu e construit în primul rând pentru prevenție, decât prin acțiunile frecvente care au efect de descurajare implicită. Etapa de educație, de dialog social, de ridicare a nivelului de civilizație și cultură în societate este o sarcină comună: de la școală până la familie. Copiii trebuie să învețe din fragedă pruncie valori elementare: că e dezonorant să lovești o femeie, să îi vorbești urât, să o bruschezi în orice fel — în general, să fii violent față de orice semen. Violența e, până la urmă, un semn de neputință și de incapacitate de a te exprima altfel decât prin abuz. Aceasta e o muncă a familiei, a școlii, a societății, a organizațiilor neguvernamentale. Noi, în politică, trebuie să milităm pentru valorile corecte și să descurajăm comportamentele negative.
Aceasta a fost introducerea, generată de contextul în care particip, pe scurt, la această reuniune și de subiectul aflat în dezbatere — violența domestică. Ce îmi propusesem să vă spun, tot pe scurt — nu vreau să abuzez de răbdarea dumneavoastră —, sunt câteva lucruri de actualitate, legate și de precedenta noastră întâlnire, din 2023.
(…) Spuneam atunci că ar trebui să reușim, în partidul nostru, să îmbinăm două criterii în politica de resurse umane și de promovare: pe lângă criteriul politic — algoritmul politic —, criteriul profesional și cel al adecvării fiecărui coleg la funcția pentru care candidează sau în care este numit. Numai astfel putem ridica performanța demnitarilor la toate nivelurile — inclusiv a parlamentarilor — și, implicit, scorul partidului. Nu îmi propun acum să fac o evaluare dacă s-a procedat așa sau nu; dar vedeți: criteriul algoritmului politic, nedublat de profesionalism și adecvare, se reflectă în scorul partidului. Cred că ceea ce s-a întâmplat anul trecut, inclusiv la prezidențiale, a demonstrat această teză. Dacă nu combinăm criteriul politic cu cel profesional și al adecvării, pot apărea situații în care oameni foarte bine reprezentați și ancorați politic, cu merite reale în munca de partid, nu performează în funcția la care candidează sau în care sunt trimiși prin numire.
Prin urmare, trebuie aplicat în continuare principiul „omul potrivit la locul potrivit”. Alegerea cere mult dialog și multă înțelepciune între conducerea partidului și conducerea organizațiilor — filialele partidului sau organizațiile speciale, cum sunteți dumneavoastră. Orice insistență dincolo de rezonabil, fie a conducerii, fie a filialelor, pe un criteriu sau pe altul, creează dezechilibru. Sunt convins că, în partidul nostru, dacă se caută bine, la momentul potrivit, dacă se discută onest, cu cărțile pe masă, echilibrat, se pot face alegerile corecte: oameni atașați partidului, cu muncă recunoscută, în regulă profesional și adecvați muncii pe care urmează să o facă.
Altfel, chiar până la scorul partidului, partidul este primul care reclamă lipsa de performanță, lipsa rezultatelor sau lipsa beneficiului politic — „nu l-am văzut aici, nu l-am văzut acolo, n-a livrat” etc. Rădăcina problemei se află chiar în momentul deciziei — de către conducere, de către filială, împreună, în forurile partidului — privind „cine, cum, unde” merge. Am reluat această idee pentru că rămâne actuală; personal, rămân atașat acestui principiu și voi milita pentru el în discuțiile cu colegii, indiferent de funcțiile noastre. Oricum, funcțiile sunt trecătoare — oricât ar părea de „definitive”, sunt provizorii: ești pe mandat.
Nu am prins tot discursul doamnei Gorghiu — mi-a explicat în mare despre ce a vorbit —, dar vreau să întăresc ideea enunțată: unitate și solidaritate în aceste momente. E o perioadă în care guvernul, premierul și partidul nostru fac eforturi de echilibrare bugetară a situației țării; aș spune chiar mai mult: nu e doar un demers de reducere a deficitului bugetar, ci un demers de stopare a unui posibil derapaj. Dacă nu corectăm deficitele într-un interval scurt, pot apărea consecințe severe: pierderea încrederii creditorilor în guvern și Ministerul Finanțelor, scăparea de sub control a nivelului dobânzilor la care se finanțează și se refinanțează datoria publică — ceea ce ar însemna un derapaj financiar. Deci nu e o simplă „dietă” bugetară, ci o acțiune cu bătaie lungă, pentru recâștigarea încrederii piețelor.
În același timp, o spun la fel de ferm cum spun că sunt alături de premier și de guvern — ca tot partidul — și că trebuie să rămânem uniți: după acest moment trebuie să urmeze o politică de dezvoltare — stimularea investițiilor, a creșterii economice, crearea de locuri de muncă și de noi afaceri, pentru a crește produsul intern brut. Am discutat aceste lucruri cu premierul; vedem la fel situația. Pașii următori trebuie concentrați pe creșterea PIB. Problema noastră nu este pur și simplu deficitul, ci ponderea lui în PIB. Trebuie să acționăm pe ambele laturi: corectarea deficitelor — eliminând cheltuielile nejustificate — și măsuri de stimulare a PIB. Iar PIB-ul se crește stimulând motoarele economiei.
România a mers, în principal, pe motorul consumului ca principal generator de creștere în ultimii ani. Consumul e important și trebuie menținut, dar nu poate fi singurul motor. Dacă nu ai capacități de producție suficiente, dacă nu produci intern bunuri și servicii, dezechilibrezi balanța comercială, pentru că îți generezi prea multe importuri — apar alte deficite. Trebuie stimulat și motorul clasic: producția — dezvoltarea de noi afaceri. Una dintre cele mai importante metode este stimularea investițiilor: investiții locale, de capital autohton, și investiții străine.
În acest context intervine și dimensiunea economico-securitară. Vedem, la nivel internațional, schimbări istorice în ceea ce privește interesele, alianțele și orientările geopolitice. Poate că, prinși în evenimentele locale, scăpăm din vedere câteva evoluții importante: îndreptarea atenției principalului nostru partener de securitate — Statele Unite — spre zona Asia–Pacific. Aceasta creează o presiune în Europa pentru consolidarea propriului pilon de securitate și apărare: complex militar–industrial, pregătire și dotare a forțelor armate. Acest construct va dura câțiva ani. În acest timp, trebuie să ne dezvoltăm în continuare relațiile cu partenerul strategic — Statele Unite — inclusiv economic, prin atragerea mai multor investiții de acolo. Investițiile americane vin cu securitate „la pachet”: capitalul e protejat și, deci, apărat. Prezența cât mai multor investiții în România nu doar că va crea locuri de muncă și va reporni motorul economic, dar va consolida indirect și siguranța națională. Cum îmi spunea recent un diplomat străin — citez: „Investițiile înseamnă securitate. Astăzi, aproape totul înseamnă securitate.” Am încheiat citatul. Trăim vremuri cu conflicte militare deschise — unul dintre ele, nu departe de granițele noastre — și toate aceste lucruri se leagă. Vă asigur că sunt în atenția noastră; discut adesea cu prim-ministrul. Am tot sprijinul să contribui la relansarea acestor politici în perioada următoare. Dincolo de agenda strictă a Ministerului Afacerilor Interne — veți întreba ce legătură are un ministru de Interne cu agenda economică și de investiții — are, pentru că, în calitate de viceprim-ministru, prim-ministrul mi-a trasat atribuții pe zona de securitate națională și ordine publică. Iar astăzi economia înseamnă securitate, investiția înseamnă securitate. Este una dintre preocupările mele și ale colegilor cu care discut în partid și în Parlament; doamna Alina Gorghiu este unul dintre acești colegi — sunt și alții.
În încheiere: în ciuda vremurilor tensionate și deloc simple, în ciuda discuțiilor inerente născute în contextul alegerilor și al congresului — firești într-un partid democratic și deschis, cum este Partidul Național Liberal —, nivelul de coeziune din partid, din punctul meu de vedere, este foarte bun. Dacă unii privesc partidul în termeni de „tabere” sau „secte”, vă spun că nu e cazul. Avem, uneori, opinii diferite pe multe subiecte; nu am niciun fel de prejudecată față de vreun coleg sau vreun grup de gândire. Văd aceste grupuri ca „centre de gândire”. Nu am constatat nimic de genul sabotajului guvernului sau al conducerii partidului și vă rog să respingeți zvonurile în acest sens. Cred că e reflexul unei experiențe îndelungate pe care mulți parlamentari și membri ai BPN au acumulat-o: în astfel de momente, e obligatoriu să gândim cu mintea liberă și să ne exprimăm părerile — uneori diferite —, dar la fel de obligatoriu și responsabil este să păstrăm unitatea partidului, să sprijinim partidul și guvernul nostru — în coaliție — pentru a trece prin aceste vremuri complicate. M-aș bucura să multiplicați acest mesaj și să vă înscrieți în bătălia pentru consacrarea unei idei corecte și a unei realități adevărate — nu a uneia falsificate, pe care, uneori, partidele din opoziție o prezintă: cum că guvernul sau Partidul Național Liberal și-ar fi pierdut empatia față de români ori interesul pentru bunul mers al țării, pentru securitatea și dezvoltarea ei. Aș spune chiar că este invers: dacă cineva se preocupă mai presus de orice de stabilitatea țării, de controlul finanțelor, de premisele reluării creșterii economice și de siguranță, acela este guvernul. Din păcate, există multe discursuri dinspre opoziție — inițiative de PR politic — care fac rău și țării, nu doar guvernului, răspândind teze false. Noi suntem interesați de dezvoltarea țării și de relațiile cu partenerii strategici. Dezavuăm total critica potrivit căreia nu ne-ar interesa relația cu Statele Unite; dimpotrivă, este o relație-cheie pentru securitatea României și ar trebui să devină o relație-cheie și în dezvoltarea economică, alături de relațiile noastre, ca stat membru, cu țările din Uniunea Europeană.
Deși lucrurile pot părea problematice — și nu neg că sunt —, vă asigur că, la vârful Partidului Național Liberal, văd responsabilitate și o abordare corectă a misiunii pe care o avem în săptămânile, lunile și anii ce urmează. Dumneavoastră aveți, de asemenea, un rol important — întotdeauna l-ați avut: reprezentați trecutul partidului, cunoașteți multe lucruri, vă puteți implica în dezbaterile din organizații, asigurând echilibru și ponderare între energii și, nu în ultimul rând, un sfat înțelept și salutar în multe situații. Pentru asta vă mulțumesc și vă doresc mult succes în continuare, pentru că sunteți în activitate.