Domnule Președinte al CCR,
Doamnă Președinte a ÎCCJ,
Domnule Vicepreședinte al CSM,
Distinși membri ai CSM,
Doamnă Procuror General, gazdă a evenimentului de astăzi,
Doamnă Procuror Șef DIICOT,
Domnule Procuror Șef DNA,
Distinși membri ai Corpului Diplomatic,
Doamnelor și domnilor,
Mulțumesc pentru această oportunitate de a mă adresa dumneavoastră, cu ocazia Bilanțului Parchetului General.
Au trecut 33 de ani de când activitatea procurorilor a încetat să fie considerată „brațul juridic” al unui partid politic.
33 de ani de libertate, în care norme constituționale și legale au așezat profesia de procuror pe bazele independenței și stabilității.
33 este o cifră simbolică. La 33 de ani, Iisus a fost condamnat în urma unui proces nedrept, din sacrificiul său izvorând valori care au umanizat umanitatea și au oferit omului un alt orizont moral și sufletesc. În alte doctrine, 33 este o cifră care simbolizează măiestria dobândită. În cei 33 de ani de democrație și libertate, profesia de procuror și organizarea sa constituțională în Minister Public au parcurs momente de progres și stagnare, de elan și blazare, de liniște și furtună, de eșecuri, cum sunt „dosarele istorice”, deși, de multe ori, eșecurile nu îi sunt exclusiv imputabile, dar și de incontestabile succese, succese la nivelul tuturor parchetelor, nu numai al parchetelor specializate, deși acestea au fost în prim plan după aderarea României la UE. Nu este momentul și locul unei analize minuțioase a acestor 33 de ani, dar cred că nu ar fi lipsit de utilitate ca, în acest al 33-lea an de organizare în democrație, Ministerul Justiției, sub a cărui autoritate constituțională își desfășoară activitatea procurorii, împreună cu Ministerul Public, să lanseze un atelier de reflecție cuprinzător al unor teoreticieni și practicieni ai dreptului, în primul rând din cadrul Parchetelor, care să analizeze sincer și onest evoluția și performanța Ministerului Public în acești 33 de ani, incluzând aici fațete îndeobște nevizitate de diversele strategii și planuri de acțiune, cum ar fi evoluția culturii profesionale în parchete, mentalitățile individuale sau colective generate de această cultură, tipologia profesională a procurorilor, relația cu judecătorii și avocații, cu societatea, relațiile dintre gradele de unități de parchete, dintre acestea și parchetele specializate, felul în care această cultură a influențat tacticile și strategiile parchetelor de combatere a infracționalității, rezultatul direct și efectele colaterale ale acestor tactici etc.
Poate că acest atelier de reflecție ar trebui să înceapă prin a examina chiar principiul constituțional al relației dintre Ministrul Justiției și procurori, știm cu toții că expresia „sub autoritatea Ministrului Justiției” este insuficient declinată, deciziile CCR care au încercat să o contureze fiind și ele parcimonioase în a-i da un conținut precis, fiind pronunțate în contexte generate inclusiv de insuficienta exprimare a unui principiu constituțional rămas aproape enigmatic. Ca să nu fiu greșit înțeles și nici răstălmăcit sau interpretat tendențios, cum se mai întâmplă, precizez că nu pledez implicit pentru o subordonare operativă a procurorilor către ministrul Justiției, nici măcar pentru o autoritate mai pregnantă, pentru că spaima de politizare este încă mare și poate că și justificată, ținând cont de epoci în care miniștrii se arătau preocupați mai mult de creșterea numărului de inculpări, mai puțin de șansele probatorii ale acestora de a deveni condamnări, ceea ce era profund incorect față de procurori și cetățeni.
Într-adevăr, politizarea Ministerului Public nu este de acceptat și am în vedere atât politizare din exterior, cât și politizare din interior, din proprie inițiativă, nici asta nu ar fi de dorit. După cum nici răspândirea ideii și chiar a mentalității, manifestată voalat, dar fără dubiu în discursul public sau privat al unor procurori, cum că Ministerul Public în sine este o putere în stat, eventual însărcinată de la sine cu misiunea de a regla moral societatea, inclusiv mediul politic, nu este de acceptat.
Lucrul pentru care pledez, în schimb, în perspectivă constituțională este o delimitare mai clară a sferelor de competență între cele două ministere, de justiție și public, plecând de la principiul că nu există autoritate fără pârghii și nici răspundere fără atribuții, iar asupra acestor lucruri trebuie reflectat din perspectiva experiențelor din precedenții 33 de ani. În fine, să nu scăpăm din vedere nici consolidarea și dezvoltarea parchetelor europene, avem deocamdată unul singur, consacrat protejării intereselor financiare ale UE, dar se discută la nivelul JAI despre un parchet european consacrat crimelor de război, contra umanității etc.. Interacțiunea acestor instituții cu Ministerul Public trebuie gândită și din perspectiva unor nevoi naționale, inclusiv sub aspectul resurselor umane disponibile. După cum, revenind la planul național, cea mai facilă soluție ar fi racordarea cvasi-completă a Ministerului Public la CSM, dar cu tot cu răspunderile aferente față de cetățeni.
Poate că acest atelier de reflecție MJ-MP ar putea fi precursorul unui atelier mai mare de reflecție, care să includă și CSM și profesiile juridice și care, în următorii ani, să examineze fiecare componentă, precum și ansamblul arhitecturii organizării domeniului justiției ca serviciu public în sensul său cel mai larg, incluzând în acest concept și centrul de politici publice și inițiativă legislativă, care este și trebuie să rămână MJ, dar și zona de punere în executare a justiției penale, inclusiv probațiunea. Un astfel de demers trebuie permanentizat de fapt și trebuie deschis către societate, transparent. Justiția este independentă și nu poate fi Justiție decât dacă este independentă, este independentă prin însăși natura ei, dar discuția despre eficiența și organizarea ei nu poate rămâne doar o „afacere a justiției”.
Izolarea Justiției față de societate conduce la autarhie și „juristocrație”, iar aceasta ar sfârși inevitabil într-o afacere de „familie profesională”, într-un fel de „Afacerea Noastră”, dar pe dos, nu mai puțin însă, cu efecte colaterale nocive pentru cetățeanul plătitor de taxe. Același pericol și pentru profesiile juridice, în absența unor standarde profesionale morale menținute draconic.
Nu ar trebui să pară nimănui avizat paradoxale aceste afirmații la mai puțin de trei luni de la intrarea în vigoare a noilor legi ale Justiției. În primul rând, „Catedrala Justiției” e o construcție permanentă, un fel de „Sagrada Familia” fără termen de livrare, pentru că trebuie periodic adaptată unor provocări punctuale sau structurale ale societății. În al doilea rând, e bine să gândești de ieri, ceea ce vrei să construiești mâine, pentru a nu ajunge în cvasi-dramatica situație în care ne-am aflat construind în ultima clipă în 2022, ceea ce se putea și trebuia făcut pe îndelete încă din 2021, an pierdut, pentru a ne atinge obiectivul obținerii unui ultim Raport pozitiv în cadrul MCV. În al treilea rând, am în vedere, cum spuneam, o panoramă mai cuprinzătoare decât legile Justiției, care să includă dezvoltarea probațiunii, introducerea conceptului interbelic de „colonie penitenciară” pentru reintegrare socială concretă a deținuților și dezvoltarea unui adevărat sistem consolidat și credibil de rezolvare alternativă a disputelor. În fine, o altă linie de evoluție va fi concentrarea unităților de parchet și instanțe mici în unități și instanțe mari și compacte, capabile să genereze specializare și eficiență. Dezvoltarea probațiunii, introducerea „coloniei penitenciare” de reintegrare socială, sistemul de rezolvare alternativă a disputelor, concentrarea în instanțe și unități de parchet mari prin desființarea celor neviabile și digitalizarea vor schimba radical felul în care societatea își va rezolva afacerile juridice, civile sau penale, în următorii 3-6 ani.
Conchizând într-o frază, cred că în acest al 33-lea an de democrație și libertate trebuie să începem o reflecție sistematică asupra unui domeniu în care practic funcționează două ministere, al Justiției și cel Public, plus CSM, în care își desfășoară activitatea permanentă aproximativ 1000 de oameni, în cvasi-totalitate magistrați sau asimilați magistraților, care gestionează împreună funcționarea unui sistem care cuprinde aproximativ 8000 de magistrați, cu un deficit de cel puțin 2000.
Doamnelor și domnilor,
Revenind la o perspectivă mai apropiată și mai concentrată la Ministerul Public, aș dori să exprim în primul rând păstrarea poziției MJ de cooperare și sprijin, cu un adagiu privind relația cu Secția pentru Procurori a CSM, cu care voi încerca să am, de asemenea, o bună comunicare și cooperare.
Cred că principala urgență pe care o avem în zona Ministerului Public este înlăturarea dezordinii din sistemul de salarizare, pentru că are efecte directe asupra randamentului și performanței, precum și a echității distribuirii bugetului în raport de muncă și performanță. Viitoarea legislație a salarizării aplicabilă Ministerului Public și sistemului judiciar trebuie să stimuleze promovarea efectivă, meritocrația, performanța și să fie aptă să închidă „bucla” proceselor prin care se stabilesc drepturile salariale, fenomen din nou generalizat în ultimii ani. MJ va coopera cu MP și CSM în această privință, pentru a coagula o poziție corectă și unitară în dialogul cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale, titularul reformei legislației salarizării, obiectiv în Planul Național de Redresare și Reziliență.
O altă urgență la fel de gravă este deficitul de resurse umane, dar trebuie să fim realiști, nu există o soluție „peste noapte”. MJ a făcut tot ce ține de competențele sale pentru a pune la dispoziția sistemului judiciar – prin legile Justiției și nu numai, ci și prin hotărâri de guvern inițiate pentru lărgirea schemelor de personal, inclusiv de grefieri, încă din 2020 – pârghii utile și va menține subiectul pe agenda Consiliului de Management Strategic în Justiție pentru a sprijini CSM, Ministerul Public și Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a alcătui un pachet de soluții eficiente în timp. Până la creșterea efectivelor, să nu ignorăm calea eforturilor individuale. Dacă din 10 procurori se pensionează subit 3, este evident că cei 7 rămași vor prelua și dosarele procesate de cei 3 pensionați. Profesia de procuror este o vocație. Giovanni Falcone și Paolo Borselino au fost aproape singuri când au început primele anchete care au condus la marele proces al Mafiei.
La nivelul cadrului strategic suntem complet echipați. Mă refer în primul rând la cadrul strategic instituit de Guvernul României – Strategia națională împotriva criminalității organizate (SNICO) 2021-2024, Strategia Națională Anticorupție (SNA) 2021-2025, Strategia națională privind recuperarea creanțelor provenite din infracțiuni pentru perioada 2021 – 2025 – „Criminalitatea nu este profitabilă!” şi Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar 2022 – 2025. Pentru prima dată, aceste politici publice operează pe principiul vaselor comunicante, recunoscând strânsele corelații dintre criminalitatea de mediu, corupție și celelalte forme de criminalitate organizată. Pe lângă alinierea internă, strategiile valorifică cele mai recente tendințe regionale și internaționale din domeniu, astfel încât sunt complementare documentelor europene și internaționale relevante.
Mai fac referire și la noul pachet de legi ale Justiției, care corectează unele disfuncționalități și repune sistemul de justiție pe un făgaș european, democratic și aliniat la standardele europene, fapt confirmat, surprinzător pentru cei mai sceptici la acea dată, și de către Comisia Europeană și de către Comisia de la Veneția. Vă mulțumesc cu această ocazie pentru buna conlucrare pe care am avut-o în procesul de elaborare a actelor normative și politicilor ante-menționate. MJ a inclus în proiecte, și Parlamentul a aprobat în legi, cvasi-totalitatea propunerilor venite de la Ministerul Public, inclusiv DNA și DIICOT.
Pe această bază, consider că DNA și DIICOT pot și trebuie să continue energic combaterea corupției și a crimei organizate. Guvernul, Ministerul Justiției au sprijinit concret și vor continua să sprijine combaterea corupției și a crimei organizate. Am adoptat strategii și legi și vom continua să perfecționăm legislația, să alocăm resurse bugetare. Mingea este acum în terenul procurorilor, iar miza este mare, mai ales în contextul global al confruntării dintre autoritarism și democrație. Nu este nici un secret faptul că democrația mizează pe legalitate și drepturi recunoscute legal, pe stat de drept și justiție independentă, în timp ce autoritarismul folosește adesea corupția și traficul de persoane ca arme subversive împotriva democrațiilor. După cum am susținut și în plenul recentei ședințe a Consiliului JAI de la Stockholm, traficul de persoane exploatează cetățeni din UE, extrage bani de la cetățeni din UE și drenează banii obținuți în afara UE, totul fiind condus sau orchestrat deseori de rețele din afara UE.
Cred că nu exagerez dacă afirm că, în bună măsură, soarta unei întregi generații depinde de succesul procurorilor în lupta anticorupție, contra drogurilor, traficului de persoane și a crimei organizate.
Spuneam că vom continua să adaptăm permanent legislația penală la provocări și nevoi societale.
După cum știm, Guvernul a sesizat Parlamentul cu proiectul de modificare a codurilor penale exclusiv cu scopul de a recepta în lege deciziile CCR, proiecte finalizate de MJ încă din 2020, inițial obiectiv în cadrul MCV, acum obiectiv în cadrul Mecanismului „Stat de Drept” și PNRR.
Însă, după cum am anunțat deja, MJ va iniția și un grup de lucru pentru analiza de ansamblu și adaptarea politicii penale a statului în raport de provocările adresate de fenomenul criminologic, în primul rând de siguranța cetățeanului, corupție, trafic de persoane, droguri, evaziune fiscală, discurs bazat pe ură, fapte care afectează drepturi fundamentale ale cetățenilor. În Parlament sunt peste 70 de propuneri legislative punctuale de modificare a codurilor penale, semn al interesului Parlamentului, deci al cetățenilor, pentru ajustarea politicilor penale, dar acestea sunt necorelate și aflate în afara unei gândiri unitare și armonioase a legislației penale. În acest context, trebuie să evaluăm și configurăm legislativ coerent și armonios și solicitările DNA și DIICOT privind ajustarea competențelor.
Închid acest punct cu o dublă paranteză legată de receptarea deciziilor CCR. În primul rând, în privința probelor obținute în cadrul executării mandatelor de siguranță națională, MJ nu a propus în proiect altceva decât au impus deciziile CCR, respectiv o procedură de contestare în Justiție a acestora, orice altă speculație legată de relația cu serviciile de informații a Ministerului Public fiind exclusă. În al doilea rând, așa cum am declarat și în legătură cu imperativul echidistanței și independenței politice a Ministerului Public, susțin și principiul independenței parchetelor față de serviciile de informații, după cum am susținut și susțin și principiul cooperării loiale între instituții în cadrul competențelor legale ale fiecăreia. Un astfel de exemplu eficient al cooperării loiale cu efecte benefice directe pentru combaterea infracționalității este construirea SNICCO. În 2020, la inițiativa MJ, un panel format din reprezentanții MJ, MP, MAI și serviciile de informații au elaborat proiectul SNICCO, ulterior adoptat de Guvernul României în 2021.
O altă prioritate prezentă, dar și viitoare, remarcată inclusiv la nivelul JAI, este combaterea criminalității de mediu, iar, din câte am observat, Ministerul Public a înțeles foarte bine acest aspect.
Din punctul de vedere al cooperării inter-instituționale, suntem într-un punct în care, la inițiativa Ministerului Justiției şi printr-un răspuns asumat atât din partea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cât şi din partea Ministerului Public, în special a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție, s-a atins un nivel de cooperare inter-instituțională care în trecut nu a existat.
Am avut şi avem parteneri în aceste demersuri, unul dintre aceștia fiind Statele Unite ale Americii, care a inițiat o serie de acțiuni de formare profesională cu tematica infracțiunilor împotriva mediului și de corupție, dedicate în special procurorilor. În același context, este extrem de binevenită inițiativă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție pentru realizarea Ghidului pentru combaterea infracțiunilor la regimul deșeurilor, lansat cu două săptămâni în urmă, și coagularea dialogului interinstituțional dedicat tematicii protecției mediului. Aceste demersuri de organizare au fost și concretizate în acțiunea din teren, conform raportului de activitate, combaterea efectivă a criminalității de mediu.
O altă „nucă tare” pe care trebuie să o abordăm împreună în 2023 este subiectul poliției judiciare. MJ va rămâne un partener corect și onest de dialog și de lucru împreună cu Ministerul Public, Secția pentru Procurori a CSM și Ministerul Afacerilor Interne în această problemă. Vom găsi împreună soluția.
În sfârșit, să nu uităm de prioritatea rezolvării stocului de dosare moștenit de la „defuncta” SIIJ, preluat la vremea respectivă de la DNA. Anul 2022 a fost consacrat preluării dosarelor și organizării lucrului efectiv, nu mai puțin, a marcat și procesarea unui număr rezonabil de dosare, raportat la numărul de procurori. În anul 2023, problema se va pune diferit. Eficiența sistemului este monitorizată în cadrul Mecanismului „Rule of Law”. Și aș simți nevoia să citez din discursul recent al vicepreședintelui CSM ținut la bilanțurile DNA și DIICOT, dar și din discursul doamnei Procuror General de astăzi, citez: „Oare nu mai există corupție în sistemul judiciar?”.
Doamnelor și domnilor,
2022 a fost un an complicat, 2023 se anunță, de asemenea, provocator. 2022 a fost un an de succes pe linia MCV. Să continuăm în același fel, alături unii de alții, pentru rezolvarea provocărilor din 2023. Cheia succeselor din 2022 a fost cooperarea, de care foarte bine vorbea dl. Președinte al CCR.
Doresc să mulțumesc tuturor procurorilor, grefierilor, specialiștilor și personalului tehnic și administrativ al MP, Procurorului General și echipei sale de conducere, pentru activitatea din 2022! Vă mulțumesc în mod special pentru suportul și cooperarea la elaborarea proiectelor legilor Justiției și la obținerea ultimului Raport pozitiv în cadrul MCV! Fără eforturile și rezultatele dvs., și ale dvs., alături de alte instituții, acest rezultat nu ar fi fost posibil. Este și succesul dvs.
Vă urez succes tuturor în 2023!
Sănătate și cele bune acasă tuturor!
Vă mulțumesc!