Cătălin Predoiu, ministrul Afacerilor Interne:
Bună seara tuturor!
Sunt extrem de recunoscător pentru că am fost invitat la această dezbatere. Sunt aici din mai multe motive. În primul și în primul rând, dincolo de orice calități oficiale de reprezentare sunt aici ca cetățean, ca persoană care observă gravitatea acestui fenomen.
Și aș vrea să încep această scurtă intervenție prin a mulțumi pentru invitație, a-i felicita pe organizatori și a le ura succes alături de dumneavoastră. Pentru că această dezbatere și această caravană, în optica mea cel puțin, este mai importantă decât ar putea să o arate aparențele.
Cred că fiecare dintre noi trebuie să ne angajăm în această bătălie pentru combaterea violenței domestice. Cred că această cauză trebuie să devină o cauză națională. Și asta nu pentru că o spune un ministru, nu pentru că o spune un guvern, Parlamentul ori vreun partid politic. Ci pentru că o spuneți dumneavoastră, inclusiv astăzi, prin prezența dumneavoastră, aici, în sală. O spun cei care sunt animați de organizarea acestei bătălii, o spun zecile de mii de victime într-un mod dramatic, demn, deși în tăcere, câteodată.
Această cauză trebuie să devină una națională pentru că este inacceptabil ca o țară care se vrea democratică și liberă și europeană, cum se spune, aproape ca un clișeu, să tolereze fără să reacționeze altfel decât prin instituții de forță, eventual.
În fața acestei rușini, aș putea să spun, de ordin social, care este violența domestică, în fața acestui semn grav că care arată că nu avem rezolvate probleme elementare de educație și de empatie în societate, este important să devină o cauză națională. Pentru că e important să conștientizăm cât mai mulți cetățeni, cât mai mulți oameni, cu sau fără răspunderi în această țară, care să se strângă într-un singur glas, într-o singură forță, pe tot cuprinsul țării, în toate comunitățile și foarte rapid. Dacă nu în luni de zile, măcar în ani de zile să punem capăt acestui fenomen. Pentru că indiferent cât de mult am interveni cu combaterea lui, dacă nu reușim prevenția lui, el va reveni și reveni și reveni și va lăsa în urmă mereu și mereu alte victime.
Iar această prevenție este de două tipuri. Noi vorbim, de regulă, de prevenție ca un complex de măsuri și de acțiuni de reguli care să oprească o acțiune deja pornită, un gând criminal deja pus în mișcare, un psihic care este clar destabilizat, dacă poate să genereze o astfel de idee, un suflet fără îndoială tulburat din păcate și rămâne doar șansa pedepsirii celui care a săvârșit deja fapta.
Uneori e foarte greu și să-l prinzi pe cel care a săvârșit-o. Dar dincolo de această prevenție importantă există și un alt tip de prevenție. Aceea profundă, adevărată, completă de a disipa toate condițiile sociale, culturale, economice care să creeze până și posibilitatea nașterii acestor intenții de a vătăma pe celălalt. Deci este o problemă culturală, socială, psihologică, educațională pe care trebuie să o abordăm cu toții dacă vrem ca ea să se oprească, să dispară.
Și de aceea spun că am venit cu recunoștință, pentru că sunt aici și pentru că mi-aș dori și mă angajez și sper să fiu, în continuare, invitat să fac parte din această armată puternică pe care o văd în fața mea, dincolo de camere, care se exprimă decent, prin răbdarea de a asculta vorbitorii într-o temă importantă, interesul și determinarea de a merge mai departe și a declanșa o mișcare națională, civică, culturală care, repet, să pună capăt acestui fenomen.
Vă rog să primiți întreg respectul meu pentru prezența dumneavoastră, astăzi, aici. Vă rog să primiți asigurările mele oneste, repet, dincolo de orice calitate oficială, că voi fi alături în această bătălie. Și consider mai mult decât atât, dacă îmi permit domnii aflați aici de față sau fără să fie prezenți aici, de față. Cred că este o obligație morală pentru orice bărbat să se angajeze în această bătălie.
Este în primul rând datoria bărbaților să se angajeze în această bătălie și îndrăznesc să spun că în momentul în care vom avea o astfel de dezbatere, în care numărul bărbaților îl va depăși în sală pe cel al femeilor, înseamnă că suntem aproape să câștigăm această bătălie.
Înseamnă că foarte mulți, foarte multe mai bine spus, dintre persoanele de sex masculin, nu devin și bărbați, pentru că bărbat înseamnă să apăr și să protejez pe cel care are nevoie de protecție. Să aperi și să protejezi femeia, copiii, bătrânii. Cei care nu fac asta sau, mai mult decât atât, vatămă aceste persoane, față de care au obligația de protecție nu sunt bărbați, din punctul meu de vedere, sunt doar persoane de sex masculin, cu ceva mai multă forță, fără educație, fără o cultură elementară.
Aceasta am vrut să spun despre campania în sine și încă o dată, să vă asigur că mă voi angaja ori de câte ori voi avea ocazia, dincolo de calitățile oficiale, în această campanie.
Sigur că, dincolo de emoție și de aspectul, spunem volițional, al oricărei abordări, trebuie să ne cunoaștem adversarul, să știm cu ce tip de fenomen ne confruntăm și aici cifrele, oricât ar fi de reci și inadecvate la fenomen, pentru că o cifră, un număr, înseamnă un caz, înseamnă un destin, înseamnă o persoană cu vise cel puțin temporar prăbușite, dar suntem obligați, dacă vrem să abordăm profesionist și cu șanse acest fenomen, să ne uităm la cifre.
Și aș vrea doar câteva exemple ca să tragem și niște concluzii din aceste cifre.
În primele luni ale acestui an avem încă zeci de mii de cazuri de violență domestică, tradusă și în infracțiuni, respectiv în jur de 34.000 de cazuri am avut în 2024, avem 27.000 anul acesta. Este foarte mult încă, deși este un trend în scădere, cum a spus și doamna deputat Gorghiu, arată că fenomenul este pregnant, repet, vorbesc doar de cazuri care înseamnă și infracțiuni. Sunt nenumărate alte cazuri de violență domestică netraduse în infracțiuni. Sunt buscări, jigniri, violențe verbale, unele care până la urmă nici nu pot fi descoperite uneori și asta arată că avem foarte, foarte mult de lucru.
Există o reacție, fără îndoială. Sunt emise până la această oră, în acest an, peste 7000 de ordine de protecție provizorii. Din ele, cam 40% sunt transformate în ordine de protecție de către instanțele de judecată.
Deci, aici nu înseamnă neapărat o necorelare între polițist și instanța de judecată, ci înseamnă că trebuie să înțelegem și natura celor două instrumente: primul este un ordin care se ia imediat în caz de pericol iminent, care probabil în anumite situații, pe bază de probe, se constată că pericolul a fost eliminat, înlăturat și instanța nu mai emite automat acest ordin.
Dar trebuie însă lucrat aici și cu Consiliul Superior al Magistraturii prin instanțe și făcută o cercetare, dacă nu cumva se resping prea ușor aceste ordine de protecție provizorii și se cer probe care uneori sunt greu de produs într-un timp atât de scurt ca să justifice emiterea unui ordin de protecție.
O abordare mai conservatoare, mai strictă, mai severă, dacă vreți, a acestui fenomen în instanțe, ar conduce la o creștere a numărului de ordine de protecție provizorie, transformate în ordine de protecție de către instanță. Este un tip de caz care reclamă o astfel de abordare prudentă și severă în același timp.
Avem și încălcări ale ordinelor de protecție, în jur de 3000, ceea ce înseamnă că încă nu există, în sensul bun al cuvântului, frica de acest instrument. Cei care au o rezoluție infracțională încă nu sunt pătrunși de această idee a consecințelor pe care le pot confrunta la un moment dat și asta înseamnă că în continuare avem de lucru pe această temă, nu numai sub aspectul intervențiilor, dar și sub aspectul dezbateri lor, a popularizării temei, a consecințelor care pot decurge dintr-o astfel de situație.
Avem în această cazuistică și loviri sau alte violențe, avem și amenințări, avem și nerespectarea ordinului de protecție, cum spun, avem și, din păcate, cazuri de crime. Repet, unele dintre ele investigate, documentate, capturat autorul, altele, cum bine știți, în curs de procesare în cazuri de sustragere de la justiție.
Dar, vreau să vă spun că avem și situații în care au fost salvate vieți și nu puține. Numai în ultimele câteva săptămâni, pot să vă spun din date oficiale, că polițiștii români au salvat de la situații critice, care puteau însemna și pierderi de vieți omenești peste 10 femei, în cazuri similare cu cele care au fost dezbătute public pentru că s-au comis violențe.
Peste 10 femei, asta ce înseamnă? Înseamnă că acest fenomen, reflectat de cifre, de statistici oficiale ale Poliției Române, ale Justiției, ale altor instituții, așa cum îl percepem noi, este doar vârful aisbergului. Există foarte multe cazuri despre care poate nici nu avem cunoștință, pentru că victimele nu semnalează, nu reclamă, îndură merg mai departe și reclamă poate a 4-a, a 5-a, a 6-a violență, după ce a încasat câteva. Asta asupra cărora a păstrat tăcerea. (…)
Deci să fim conștienți de faptul că există foarte multe cazuri pe care încă nu le dezbatem, încă, nu le analizăm încă, nu le luăm în contabilitatea fenomenului ca să înțelegem amploarea lui. Sigur că nu este rolul nostru, doar să inventariem aceste cazuri ci să luăm act de ele și sunt aici vă spuneam din mai multe motive.
Al doilea motiv pentru care sunt aici este să și prezint în linii mari liniile pe care Poliția acționează, Poliția care a notat solicitarea mea expresă și nu de la cazul Cosmopolis ci cu mult timp înainte ca violența domestică să devină una dintre prioritățile Poliției Române. Cum a spus și doamna Deputat Gorghiu, cum a spus și doamna senator Pauliuc și colegii mei, domnul Președinte, domnul Primar, această temă ne-a preocupat de mai multă vreme, am cerut prioritizarea ei și pot să vă spun că s-au luat măsuri concrete, pentru că, în mod real, aceasta să devină o prioritate.
De la dezvoltarea compartimentelor speciale pentru violența domestică în cadrul Birourilor de Ordine Publică, până la suplimentarea pozițiilor, a polițiștilor, numărului de polițiști care se ocupă de aceste cazuri, așa cum am făcut și în cazul unităților care se ocupă cu combaterea traficului de droguri, la echiparea mai bună a polițiștilor care se ocupă de violența domestică, bodycam-uri, tablete unde pot consulta imediat baze de date, referințe anterioare, înregistrați și așa mai departe.
Până la stabilirea unor responsabili regionali, a unor coordonatori în teritoriu, a strângerii legăturilor dintre compartimente pentru împărțirea informațiilor în timp mai rapid și înmulțirea misiunilor de patrulare cu țintă clară de împiedicare a violenței domestice, inclusiv pe baza analizelor de risc, respectiv date cu privire la conflicte anterioare în familii și așa mai departe.
Sigur că mai sunt multe lucruri de făcut, sigur că intenționăm să continuăm această prioritizare a cazurilor, evidențierea lor, raportarea săptămânală a evoluției lor, sigur că o facem în condiții mai puțin optime sub aspectul resurselor umane, ne confruntăm și noi, ca și alții, cu deficit de resurse umane, dar nu vreau să pară cumva că prezintă o scuză aici, în niciun caz. Spun doar că, dincolo de orice constrânge, noi vom prioritiza în continuare această cazuistică. Am cerut acest lucru în mod expres Poliției Române, conducerii Ministerului care se ocupă de Ordinea și Siguranța Publică.
S-a spus foarte bine aici, de către doamna Lupu, de nevoia de a pregăti polițiștii. E o cazuistică specială, ai nevoie de o cunoaștere foarte intimă a acestui tip de violență. Ai nevoie de o anumită empatie care uneori e naturală, alteori trebuie antrenată, trebuie trezită, trebuie cultivată și am făcut acest lucru, aici aș vrea chiar să citesc în mod concret câteva cifre. Am introdus în programe de training peste 1000 de polițiști, 1029 de polițiști în programul VioGen RoJust, încă 68 cu Fundația Sensiblu, peste 5600 de polițiști instruiți pentru sistemul integrat de monitorizare electronică, brățările, în etapele unu și trei.
Avem proiecte în derulare cu Elveția, 100 de coordonatori, plus 500 de polițiști, alte proiecte care țin de pregătirea lor profesională în acest domeniu, precum și o serie de campanii de comunicare pe care le-am lăsat, Black Strike, poate ați auzit, alta ”Scuzele nu schimbă realitatea” și așa mai departe. Deci ne implicăm și în partea de comunicare, de altfel, clipul prezentat anterior a fost produs, să spunem așa, de către Poliția Română.
Fără a lungi foarte mult, am pregătit și câteva detalii despre prevederile legislative comparativ cu alte țări. Știți că sunt țări care au făcut pași recent în această direcție Italia, Franța, dar nu cred că problema tehnică este cea mai importantă aici. Este treaba instituțiilor, a Parlamentului, a guvernelor și așa mai departe. Cred că ce trebuie să ne propunem noi aici împreună, pur și simplu oameni interesați de acest fenomen, de această plagă socială, plagă pe sufletul, dacă vreți, națiunii, violența împotriva mamelor, a femeilor, a copiilor, a bătrânilor, este să rămânem uniți, să continuăm dialogul și cooperarea între instituțiile publice de stat și societățile particulare, asociațiile non-guvernamentale, influenceri, psihologi, specialiști, mame și soții, domnișoare și doamne și, cum spuneam, bărbați, cât mai mulți bărbați care să ridice această temă în mod structurat, în mod perseverent și să punem laolaltă toate resursele pe care le avem, fiecare acolo unde suntem, conștientizând că este o problemă națională și să ne propunem ceva ce nu cred că este de neatins, să lichidăm această problemă, măcar în anii care vin.
Este un fenomen care nu poate fi tolerat, un obiectiv care este fezabil din punctul meu de vedere și am să închei spunându-vă că, în ceea ce privește atribuțiile mele, obligațiile mele de ministru, voi menține prioritatea combaterii fenomenului de violență domestică între principalele priorități ale Poliției Române și Ministerul Afacerilor Interne în general, alături de combaterea traficului de droguri, traficului de ființe umane care uneori se asociază cu violența domestică și a migrației ilegale. Combaterea violenței domestice este o datorie de onoare pentru fiecare cetățean român și cu atât mai mult pentru fiecare oficial român, în primul rând pentru cei care lucrăm în domeniul aplicării legii.
Vă mulțumesc pentru atenție!