24 noiembrie 2021
Doamnă președintă de comisie, domnule președinte de comisie,
Doamnelor și domnilor deputați și senatori,
În opinia publică este puternic înrădăcinată percepția că Ministerul Justiției (MJ) răspunde cumva de tot ceea ce se întâmplă, bine sau rău, în Justiție.
În fapt și în drept, potrivit legilor și altor reglementări în vigoare, Ministerul Justiției este una dintre instituțiile cheie care are, printre alte atribuții, contribuția sa la asigurarea bunului mers al Justiției, potrivit competențelor legale. Este una dintre instituții, nu singura. În fapt, după cum dvs. cunoașteți, arhitectura instituțiilor cu atribuții în domeniul justiției și a competențelor acestora legate de Justiție, este foarte complexă și are în centrul său Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Ministerul Public are de asemenea un rol esențial în asigurarea respectului legii, a drepturilor și intereselor fundamentale ale cetățenilor.
MJ este de asemenea instituția titulară pentru asigurarea cooperării judiciare internaționale.
Pe lângă atribuțiile legate de bunul mers al Justiției, Ministerul Justiției conduce şi coordonează instituţii esenţiale fie pentru îndeplinirea până la ultima literă a hotărârilor penale pronunțate în actul de justiție, cum este Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), Direcția Națională de Probațiune (DNP), Agenția Națională pentru Administrarea Bunurilor Indisponibilizate (ANABI), fie având un rol cheie în viața economică, cum este Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC) sau viața socială în general, cum este Autoritatea Națională pentru Cetățenie (ANC).
Fie şi doar enumerarea instituţiilor aflate în subordinea sau coordonarea MJ este edificatoare pentru a înţelege complexitatea activităţii acestui minister, provocările pe care le impune conducerea sa, gradul de profesionalism necesar începând cu poziţiile de la vârful MJ şi al instituţiilor subordonate/coordonate şi până la poziţiile de execuţie din fiecare direcţie sau serviciu în parte.
De aceea, în chiar debutul acestui scurt expozeu, aș dori să vă asigur, ca parlamentari, că sunt deosebit de onorat să fiu nominalizat pentru această funcție și conștient de responsabilitatea imensă care stă în dreptul ministrului Justiției.
Sunt de asemenea conștient, inclusiv pe baza experienței trecute, că succesul acțiunii MJ depinde de o bună cooperare pe toate direcțiile, respectiv, o bună cooperare cu CSM, ÎCCJ, MP și asociațiile profesionale ale magistraților, cu profesiile liberale, o bună cooperare cu Parlamentul, prin comisiile de resort, dar nu numai, o bună cooperare cu societatea civilă, o bună cooperare cu Primul Ministru și ceilalți membri ai Guvernului, cu Președinția României, în fine, dar nu în ultimul rând, o bună cooperare cu Comisia Europeană, Comisia de la Veneția, cu partenerii strategici și prietenii României care au sprijinit și sprijină în continuare dezvoltarea și modernizarea Justiției ca serviciu public pus în slujba cetățenilor.
Ministerul Justiției trebuie să acționeze între aceste instituții enumerate, uneori cu delicatețea unui chirurg, alteori cu fermitatea unui combatant, de multe ori cu elocința și rigoarea logică a unui avocat, de cele mai multe ori cu diplomația unui ambasador al bunei voințe.
Această cooperare este impusă logic și de bun simț nu numai din punctul de vedere al competențelor instituționale, ci și de complexitatea agendei și a problemelor.
Doamnelor și domnilor deputați și senatori,
În ciuda unor uriașe eforturi și resurse puse în slujba Justiției, rezultatele sunt încă departe de așteptările cetățenilor care apelează la Justiția românească. Încrederea în Justiția română a scăzut, fapt vizibil și în dificultățile întâmpinate în unele proceduri de extrădare.
Ca parlamentar, am discutat personal cu numeroși cetățeni, profesioniști liberali, șefi de companii, care mi-au relatat nenumărate cazuri din care reieșea clar că actul de justiție nu își atingea scopul, părăsit de logica juridică, adesea de etica profesională, în orice caz deposedat de spiritul dreptății.
Am discutat de asemenea cu numeroși magistrați și grefieri și am înțeles cât de dificil este să găsești dreptatea aplicând legi uneori inexplicabil de încurcate, uneori nedrepte ele însele, aglomerați de dosare peste măsura rezonabilă, în birouri și săli de judecată supra-aglomerate sau neîncălzite.
Magistratura în ansamblul ei este în discordie pe unele probleme esențiale, desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție este numai unul din exemple.
În continuare avem restanțe în Mecanismul de Cooperare și Verificare în Justiție (MCV), pe care va trebui să le îndeplinim integral, dacă dorim să eliberăm Justiția și țara de un uriaș semn de întrebare asupra capacității noastre de a oferi dreptate tuturor, dacă dorim să nu vedem în continuare blocat procesul de aderare la Schengen.
În plus, pe lângă urgențele decurgând din MCV, în primul rând desființarea SIIJ și adoptarea legilor justiției, proiecte elaborate încă din 2020, avem acum o serie de obiective care decurg din Planul Național de Redresare și Reziliență, cu termene foarte strânse, poate prea optimist negociate, cum ar fi intrarea în vigoare în trimestrul 4 din 2021 a actului legislativ de aprobare a noii Strategii Naționale Anticorupție, în trimestrul 1 din 2022 a legii de aprobare a noii Strategii de Dezvoltare a Sistemului Judiciar, sau trimestrul 4 din 2022 a modificărilor la codurile penale.
Avem deci un ghem de probleme și obiective, dar s-a format în ultimii ani și un adevărat nod de dezacorduri și controverse asupra soluțiilor. De aceea, revin din nou la ideea de cooperare. Cu cât fiecare va trage mai tare, în neștire, de sforile acestui nod, cu atât el se va strânge mai tare și va fi mai greu de dezlegat. Abordarea corectă este ca fiecare să slăbească sfoara, să ”lase de la el”, până când, treptat, nodul slăbește și se desface prin soluțiile unor compromisuri rezonabile reciproce, care nu compromit principiile, așa cum spunea marele om politic Corneliu Coposu. Ministerul Justiției va desfășura maximum de diligențe pentru a găsi împreună cu partenerii enumerați mai sus toate soluțiile optime. Dar, aș dori să fiu fără echivoc, dacă acest nod încă posibil de dezlegat va fi transformat într-unul Gordian, de nedesfăcut, ca urmare a unor poziții rigide și nerezonabile, nu voi ezita să aplicăm soluția consacrată deja pentru orice nod Gordian, îl vom tăia cu ”sabia legiferării”. Guvernul dispune de o largă majoritate care îi va permite să își adopte proiectele pentru a-și atinge obiectivele.
Doamnelor și domnilor deputați,
Voi spicui câteva din problemele principale ale sistemului, precum și soluțiile care pot fi abordate în cadrul cooperării instituționale de către Ministerul Justiției.
Una din principalele probleme ale sistemului judiciar este acuta lipsă de personal, magistrați, dar mai ales grefieri, corelat cu aceasta, volumul mare de activitate în unele instanțe și parchete.
Cauzele sunt multiple, principala fiind destabilizările sistemului din ultimii ani, discuțiile legate de unele componente ale statutului magistraților. S-a creat un adevărat cerc vicios, incertitudinea legată de statutul magistraților a provocat plecări masive din sistem, ceea ce a creat o presiune suplimentară asupra celor rămași în sistem, parte dintre ei procedând la noi plecări șamd.
Există soluții, garantarea în continuare a independenței justiției este cheia de boltă a asigurării stabilității sistemului. O altă soluție este adoptarea legii transferurilor, aflată în dezbaterea Parlamentului, trebuie de asemenea să căutăm împreună soluții pentru încurajarea rămânerii în sistem, inclusiv prin adoptarea unor soluții tehnice astfel încât pensia în plată să nu depășească salariul în plată, aspect reclamat chiar de magistratură în numeroase ocazii. Pe lângă extinderea schemelor de personal, în special de grefieri, un alt sprijin ar fi adoptarea unei legi a asistenților judecătorilor, proiect care se desfășoară acum în instanțe pilot cu rezultate bune, din câte înțeleg din discuțiile purtate cu unii magistrați.
De asemenea, trebuie adoptată cât mai repede legea privind personalul auxiliar, primul proiect fiind elaborat și trimis în Parlament încă din 2012, în 2020 am refăcut acest demers, într-o formulă îmbunătățită, alături de sindicatele grefierilor și reprezentanți ai CSM.
Problema resurselor trebuie însă abordată în toată complexitatea ei, extinderea schemelor de personal nefiind decât un paliativ, dacă nu se investighează profund fenomenul deficitului și a supra-aglomerării instanțelor și parchetelor.
Datele statistice colectate la 01.12.2020 arătau că există în sistem un număr de posturi finanțate, dar vacante. Studii efectuate de minister, inclusiv cel derulat de Banca Mondială cu finanțare a Uniunii Europene, au arătat că numărul de judecători raportat la numărul de locuitori se situează în media europeană, dar numărul de cauze raportat la numărul de locuitori este extrem de ridicat față de media europeană. Pe de altă parte, Rapoartele CSM privind starea justiției arată discrepanțe în volumul de activitate al diferitelor instanțe.
Va trebui ca CSM să identifice o metodologie transparentă de determinare a volumului optim de activitate pe judecător și pe instanțe. O strategie realistă a resurselor umane elaborată de CSM și o hartă a instanțelor concepută adecvat față de nevoile comunităților elaborată de MJ, în cooperare cu CSM, apoi aprobată de Parlament, pe baza cărora să se efectueze angajările în sistem, sunt soluțiile de ordin principial strategic pentru rezolvarea durabilă a problemei deficitului de personal.
După cum se spunea în studiul Băncii Mondiale amintit, există resurse financiare și umane alocate în media europeană, dar managementul lor trebuie făcut strategic, nu empiric și subiectiv.
Legat de personal și de resurse, o altă problemă serioasă o reprezintă dezordinea existentă în modalitățile de aplicare a legislației salariale în sistem, ca urmare a unor incoerențe legislative acumulate în timp și a unei jurisprudențe abundente care, plecând de la aceste incoerențe legislative, creează imense presiuni pe bugetul MJ, presiuni imposibil de anticipat și estimat pe parcursul unui an fiscal – bugetar. Ca să fiu mai explicit, sub acest aspect, Guvernul este pe cale să piardă controlul bugetului, ca să nu spun că l-a și pierdut, iar MJ să își vadă periodic conturile poprite. Voi invita de urgență CSM și asociațiile la un dialog aplicat pe această temă, pentru că riscăm să ne cantonăm intr-o zonă de complicitate distructivă care va ”decapa”, ca să folosesc un termen devenit celebru, nu dosare, ci bugetul statului. Chem de asemenea CSM și asociațiile să angajeze un dialog cu instanțele pentru a evita cazurile care pot fi la limita eticii și deontologiei prin judecare propriilor cauze, dacă este adevărat că astfel de situații se întâmplă. Soluția structurală însă nu este să cerem instanțelor să nu mai aplice legea, ci să intervenim legislativ, pe o soluție convenită, care să elimine discrepanțele și inechitățile în sistem și sa oprească pe cale de consecință, prin aplicarea noii legi, sarabanda proceselor și a titlurilor executorii. Avansez ca propunere de studiu ideea unei legi a salarizării în magistratură, care ar putea fi rapid elaborată. Corecții, de asemenea, se pot aduce cu ocazia discutării proiectului de lege privind statutul magistraților, din pachetul legilor justiției.
Legile justiției vor fi de fapt cheia de boltă a rezolvării multiplelor probleme care apasă acum sistemul justiției. De la independență, stabilitate, separarea carierelor, inspecția judiciară sau răspunderea magistraților, pentru a exemplifica doar câteva instituții fundamentale, toate trebuie să își găsească rezolvarea în legile justiției. După cum știți, proiectele sunt elaborate deja din 2020, dezbătute public, vom continua aceste dezbateri, oricum termenul inițial a fost depășit demult, le vom îmbunătăți împreună cu partenerii instituționali indicați mai sus, apoi le vom propune Parlamentului. O discuție tehnică pe fiecare dintre soluții excede sfera acestei audieri, fără îndoială. Dar aș dori din nou să insist pe ideea de consultare largă și pe cooperare.
Problematica legilor justiției și a sistemului judiciar în ansamblu depășește cu mult forța instituțională a oricăreia dintre instituțiile cu atribuții în Justiție. De aceea, oricât de uzată ar fi sintagma ”numai împreună putem reuși”, nu voi ezita să o folosesc, pentru că nu găsesc alta mai potrivită.
Aceeași filosofie a consultării și cooperării o voi aplica și în ceea ce privește proiectul desființării SIIJ. Acest subiect a divizat nu numai magistratura, dar cred eu că în bună măsură și opinia publică interesată de justiție, care a extrapolat uneori exagerat semnificațiile existenței și desființării SIIJ în funcție de diverse agende, mai mult sau mai puțin transparente. Pentru mine, toate aceste patimi și exagerări din partea unor actori care nu fac parte din magistratură, chiar făcute cu bună credință, indică pe de o parte o desconsiderare a independenței justiției și o neîncredere generică în imparțialitatea procurorilor. Ambele prejudecăți îmi sunt străine, deci voi aborda subiectul cu echidistanță, în linia programului de guvernare. Subiectul SIIJ este o provocare, o adevărată ”piatră de moară” a agendei Justiției, un ”măr al discordiei”, dar eu văd în el și o oportunitate. Este subiectul care a divizat magistratura, dar poate fi subiectul care poate reconcilia curentele din magistratură, poate fi exercițiul de echilibru și înțelepciune instrinseci sistemului, prin identificarea unei soluții care să oferă tuturor garanțiile dorite.
Doamnelor și domnilor deputați,
Prin subiectul SIIJ am ajuns la problematica Ministerului Public. Așa cum independența judecătorului este piatra unghiulară a Justiției, independența de caz și stabilitatea procurorului este fundamentul asigurării legalității, a apărării și aplicării legii și a respectului drepturilor cetățenilor de către parchete.
Voi acționa în direcția întăririi capacității de luptă a parchetelor cu toate formele de infracționalitate. Avem nevoie de parchete mai puternice, atât ca dotare legislativă, cât și din punct de vedere al resurselor umane, logistice și de ”know how”, dar și din perspectiva cooperării instituționale interne și externe, a cooperării judiciare internaționale, în fața unui fenomen de criminalitate din ce în ce mai sofisticat, transfrontalier. ”Tehnologizarea criminalității”, dacă îmi este permis termenul, adică folosirea noilor tehnologii a datelor și comunicațiilor în săvârșirea de infracțiuni, este o provocare structurală pentru toate parchetele, din toată lumea. Dar parchetele au nevoie și de legi puternice și de mijloace. Vom acționa în această direcție.
Legile și logistica nu sunt însă suficiente. Este nevoie de muncă, de foarte multă muncă și de sacrificii pentru a lupta eficient cu infractorii. Cer parchetelor să se mobilizeze pentru a continua mai eficace combaterea criminalității organizate, a traficului de persoane, droguri și arme, a criminalității cibernetice, a concurenței neloiale și a infracțiunilor la regimul proprietății intelectuale, le cer să continue energic combaterea corupției la toate nivelurile. Aș vrea sa nu las niciun dubiu, toate sunt importante, iar ordinea acestei enumerări nu este vreun mesaj în sine, dealtfel, dacă la un capăt dai de corupție, de multe ori la celălalt dai și de criminalitate organizată și viceversa, după cum un infractor ”marunt” astăzi, poate fi mâine un ”artist al corupției” sau un lider de clan mafiot. De aceea, pentru mine, de la Parchetul General, DNA și DIICOT, până la unitățile locale de parchet, fiecare parchet are un rol cheie în asigurarea respectului legii în fiecare comunitate și vor fi sprijinite pe măsura provocărilor pe care le au de gestionat.
Dar doresc să trag și un semnal de alarmă Ministerului Public. Corupția nu este o problemă rezolvată, iar crima organizată proliferează. La ora la care avem această discuție, șefi de bande interlope își afișează sfidător în societate nu numai averile ilicite, ci și capacitatea de a comite violențe și a scăpa nepedepsiți. La ora la care vorbim, femei adulte și fete minore sunt răpite, ademenite, bruscate, sechestrate, violate, bătute, traficate și silite la prostituție în mod structurat. Ocupăm un rușinos loc fruntaș în Europa în privința traficului de persoane și a numărului de persoane dispărute. La ora la care discutăm, mari corupți se plimbă liber și liniștiți, cu averile puse la adăpost, pe numele rudelor și prietenilor, sau în jurisdicții străine. Există o percepție publică cumcă parchetele s-au timorat, eu nu o împărtășesc, dar consider că aceasta percepție trebuie să fie un motiv de îngrijorare pentru liderii fiecărei unități de parchet și ai Ministerului Public. Acesta este un mesaj pentru toți procurorii șefi: puneți-vă echipele mai energic în mișcare, răsturnați sertarele și lichidați stocurile de dosare, curățați comunitățile de infractori! Cer parchetelor să înceapă un război fără milă cu toate tipurile de infracțiuni. Ministrul Justiției nu se va amesteca în niciun dosar, pentru nu are dreptul, dar așa cum are competența să facă propuneri de numire, are și competența să facă propuneri de revocare, dacă există probleme sistemice de management.
Doamnelor și domnilor deputați,
După cum am spus, MJ are și atribuții care exced sistemului judiciar. Avem progrese de făcut în îmbunătățirea condițiilor de detenție în penitenciare, avem un plan de acțiuni derivat din Cauza Rezmiveș și alții contra României, încă din 2020, pe care Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei îl are în monitorizare, avem în parlament o propunere legislativă a unui grup de deputați PNL, PSD și dacă nu greșesc și USR, pentru modernizarea Registrului Comerțului, proiect care pune accent pe digitalizare, un subiect propriu și pentru sistemul judiciar, avem de modernizat legislația cetățeniei și modernizat ANC, de capacitat mai bine ANABI, care este cuprinsă și în PNRR cu o investiție importantă, avem de continuat echiparea și modernizarea DNP și multe alte lucruri, despre care vom mai avea ocazia să discutăm, sunt convins.
Spun că vom mai avea ocazia nu numai pentru că ministerul va sesiza, prin Guvern, Parlamentul cu diverse proiecte, dar și pentru că ministerul va sta la dispoziția Parlamentului pentru un dialog aplicat practic și constant.
Doamnelor și domnilor deputați,
Sunt conșient că cele de mai sus nu au epuizat subiectele din competența MJ, nu le-a epuizat nici măcar pe cele esențiale. Am încercat însă să vă ofer reperele viziunii mele asupra acestora, precum și asupra manierei de lucru pe care o intenționez, plus, firește, o serie de soluții punctuale pe care le consider. Altele vor veni în urma discuțiilor cu specialiștii ministerului, cu dumneavoastră, cu CSM și ceilalți parteneri instituționali indicați ai MJ.
Dacă v-am convins cu privire la cele de mai sus, vă solicit cu respect votul dvs. favorabil în urma acestor audieri, dacă nu v-am convins, vă rog să nu mă votați, pentru că eu caut și cer Parlamentului un dialog bazat pe convingeri și adevăr, în ambele ipoteze, voi considera votul dvs. ca pe un semnal că trebuie să fiu în fiecare zi un ministru mai bun decât în ziua precedentă, în cazul în care voi ajunge să ocup această nobilă și prestigioasă demnitate de ministru al Justiției din România.
Vă mulțumesc!