Cătălin Predoiu: După cum știți, Guvernul României are între obiectivele sale consolidarea cadrului legislativ adresat justiției, inclusiv cadrul legislativ care se adresează combaterii infracționalității de toate tipurile. Acest obiectiv este nu numai unul din cadrul programului de guvernare, ci este și unul care este menționat expres în Mecanismul de Cooperare și Verificare. Din această perspectivă, una dintre datoriile guvernului este de a veghea ca acest cadru legislativ să nu fie afectat de întreruperi, de intervenții legislative care să submineze efortul instituțiilor statului de a combate infracționalitatea de toate tipurile. De aceea, astăzi guvernul a adoptat un proiect de ordonanță de urgență prin care a fost aliniat art.155, alin.1 din Codul Penal la o recentă decizie a Curții Constituționale din data de 26 mai 2022. Potrivit acestei ordonanțe de urgență, „articolul 155 va avea în aliniatul 1 conținutul următor: «Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului»”. Este o intervenție punctuală, care era necesară pentru a evita o discontinuitate legislativă care ar fi condus la compromiterea foarte multor dosare aflate pe rolul instanțelor. Această intervenție legislativă a fost cerută imperios chiar prin comunicatul Curții Constituționale, care menționează termenul de „intervenție imediată” pentru a alinia legislația deciziei respective. Nu mai puțin, această intervenție a fost susținută și de poziția Parchetului General, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a Ministerului Public, cu care ne-am consultat imediat și care ne-a confirmat analiza, în sensul că o pasivitate sau o întârziere în intervenția legislativă ar fi condus la un efect nedorit – aș putea spune chiar devastator – asupra multor anchete și, implicit, asupra obiectivelor guvernului din cadrul MCV, cum am spus. Nu în ultimul rând, este o intervenție care vizează protecția cetățeanului, pentru că păstrarea cadrului legislativ consacrat combaterii infracționalității de toate tipurile reprezintă o măsură prin care statul protejează siguranța cetățeanului. Vă mulțumesc!
Dan Cărbunaru: Mulțumesc, domnule ministru, pentru aceste precizări! Vă rog, dacă aveți întrebări pentru domnul ministru.
Reporter: Bună seara, domnule ministru! V-aş întreba, de principiu: în această perioadă, între 2018 și acum, Curtea spunea că totuși au fost interpretate diferit, nu? Practic, lipsa aceea din articol… în analiza pe care aţi făcut-o aţi sesizat niște diferențe flagrante între o decizie și alta? Există cumva ceva de genul acesta, până acum, când se clarifică?
Cătălin Predoiu: Da, Ministerul Public ne-a semnalat faptul că există jurisprudență variată în legătură cu acest articol, urmare a deciziei Curții Constituționale din 2018. Iar această situație ar fi fost agravată de o lipsă a intervenției guvernului astăzi, de urgență.
Reporter: Acesta este și motivul pentru care s-a dat astăzi o ordonanță de urgență, ținând cont – vă amintesc – de acel referendum care spunea că guvernul n-ar trebui să mai dea ordonanțe de urgență pe temele pedepselor… mai multe domenii din justiție?
Cătălin Predoiu: Ați ridicat două probleme aici. În primul rând, necesitatea de a interveni de urgență. Era important ca această intervenție legislativă să se facă până la publicarea deciziei CCR în „Monitorul Oficial”, care ar fi operat prin sine această întrerupere în reglementare, care ar fi condus, în consecință, la compromiterea multor anchete desfășurate în anii anteriori.
În ceea ce privește referendumul, evident că am studiat şi această problemă foarte atent şi riguros, cu tehnicieni şi ai Ministerului Justiţiei şi ai Parchetului General. Reamintesc faptul că referendumul a vizat trei chestiuni: materia infracțiunilor, materia pedepselor şi materia organizării judiciare. Prin această ordonanță de urgență nu abrogăm infracţiuni, nu reglementăm noi infracţiuni în Codul Penal, nu mărim pedepse, nu scădem pedepse şi nu intervenim în organizarea judiciară.
Prin urmare, interpretarea referendumului trebuie să se facă corect, în sensul că nu putem extinde, prin analogie, cele trei concepte juridice – infracțiuni, pedepse, organizare judiciară – la toate conceptele din Dreptul Penal, o dată. Doi: trebuie ţinut cont şi de spiritul referendumului, care e acela de a proteja cadrul legislativ consacrat combaterii infracţiunilor de toate tipurile şi consacrat implicit siguranţei cetăţeanului, deci această ordonanţă de urgenţă nu intră în coliziune cu efectele referendumului, cu spiritul referendumului şi, în general, cu ceea ce publicul, populaţia care a votat la referendum a dorit prin adoptarea acelui referendum. Dimpotrivă, aş putea spune că această ordonanţă se aliniază perfect acelui spirit şi voinţei cetăţeanului care a votat pentru referendum.
Reporter: Şi dacă îmi permiteţi doar o precizare referitoare la motivarea Curţii Constituţionale, există, unu: posibilitatea să nu mai fie dată în momentul în care s-a clarificat deja acum, prin ordonanţă de urgenţă, sau – doi – există posibilitatea să se modifice ceva în momentul în care va veni motivarea strict pe ce aţi schimba dvs. în acel articol, dacă va fi nevoie să modificaţi din nou?
Cătălin Predoiu: Nu cred, tocmai că această motivare, după părerea mea, va rămâne neschimbată întrucât sensul destul de clar exprimat prin comunicatul Curţii şi, de asemenea, poate fi uşor de anticipat dacă examinăm şi un precedent din 2018. Acesta este motivul pentru care suntem, dacă vreţi, într-o situaţie de excepţie, principiul fiind că pentru a afla voinţa Curţii trebuie să aştepti într-adevăr motivarea, care, în situaţia de faţă, lucrurile erau destul de clare, după ce s-a examinat comunicatul Curţii, comparativ şi cu precedentul din 2018, e destul de limpede ce vrea CCR şi o spune foarte clar: este importantă o intervenţie, necesară, o intervenţie – citez – imediată pentru a evita această discontinuitate în reglementare.
Reporter: Mulţumesc.
Reporter: Bună seara! Domnule ministru, aş avea o întrebare în afara subiectului de astăzi, toţi românii urmăresc cu interes procesul de trădare al lui Sorin Oprescu. La cum arată lucrurile acum, în prezent, după părerea dumneavoastră de expert, care sunt șansele ca Sorin Oprescu să fie extrădat în România și când ar putea el să fie adus în țară? Pentru că avem deja două exemple – Elena Udrea și Sorin Oprescu, ceea ce îi face pe români să își piardă încrederea în justiția din România, pentru că e un semnal totuși.
Cătălin Predoiu: În legătură cu aceste proceduri de extrădare, sunt lucruri pe care Ministerul Justiției, ministrul justiției nu le poate spune și lucruri pe care le poate spune. Ceea ce nu pot să fac și nu o să fac este să comentez o procedură în curs, aflată pe rolul unei instanțe, fie din România, fie dintr-un alt stat, implicit al unui stat al Uniunii Europene. Nu am făcut-o niciodată și nu o să o fac nici de acum înainte. Pot însă să spun că Ministerul Justiției a derulat pro activ toate procedurile de extrădare și a sprijinit, în același timp, instanțele române când au derulat, la rândul lor, proceduri de extrădare pe cadrul legislativ al mandatului european de arestare. Deci nu în toate procedurile de extrădare este implicat Ministerul Justiției, dar, ori de câte ori suntem chemați să sprijinim o astfel de procedură, o facem, și s-a făcut acest lucru constant, indiferent de, hai să spunem, discontinuitățile în managementul Ministerului Justiției. E, dacă vreți, una dintre instituțiile care nu au fost afectate niciodată de evoluții politice sau administrative la vârful ministerului. Asta va fi politica noastră și în continuare. Ce mai pot să spun este că ne preocupă, în cel mai înalt grad, desfășurarea cooperării judiciare internaționale în materia extrădării și a executării hotărârilor judecătorești definitive penale, cu atât mai mult cu cât există un cadru solid legislativ, pan-european, cu privire la aceste proceduri. Și noi ne-am dori foarte mult ca toate statele membre să aplice cu rigurozitate aceste principii în cadrul european în materia extrădării. Ne-am dori ca toate instanțele din toate statele membre ale Uniunii Europene să fie la fel de prompte și riguroase precum sunt instanțele din România. În niciun caz nu plec de la premisa să existența Mecanismului de Cooperare și Verificare înseamnă apriori o scădere a calității procedurilor și actului de justiție în România, situație prevăzută de la caz la caz. Ori, practica demonstrează că instanțele române cooperează foarte bine în materia extrădării, dar, în ultimii ani, am avut situații în care nu s-a întâmplat acest lucru și din partea instanțelor din alte state membre, două state membre. Nu doresc în niciun fel să fiu interpretat în sensul că intervin asupra independenței judecătorilor din vreun stat membru, mă exprim strict în cadrul mandatului de ministru care cunoaște, hai să spunem, procedurile în curs în materia extrădării. Noi am făcut demersuri și vom mai face, în continuare, pentru a ameliora această cooperare judiciară internațională, în limita competențelor. Altfel, despre nici un caz în parte nu putem comunica în mod particular. În fine, mai adaug și faptul că foarte curând Ministerul Justiției va propune o inițiativă legislativă în acest domeniu, care să acopere, dacă vreți, o lacună legislativă. Nu știu dacă e foarte riguros termenul, pentru că nu e propriu-zis o lacună, ci pur și simplu va trebui să răspundem legislativ unui fenomen de dată recentă, acesta al sustragerii, dacă vreți, de la efectele hotărârii judecătorești definitive penale pronunțate de o instanță din România. Codurile nu prevăd o astfel de situație, pentru că nu ne-am confruntat cu acest fenomen, este un fenomen de dată recentă, cum spuneam. Dar, pe măsură ce această cazuistică se acumulează, este limpede că avem de-a face cu un trend. Eu am lansat un studiu în 2020 asupra acestei probleme, am lansat și câteva scrisori către omologi, am reluat în ianuarie 2022 această problemă și pot să spun că suntem foarte aproape de a propune un astfel de cadru normativ. Intervenția, chiar dacă nu este de anvergură, este foarte delicată, pentru că aici este o linie foarte fină între nevoia statului, dar și a cetățeanului, care e reprezentat de stat, să se ducă la îndeplinire prevederile unei hotărâri judecătorești definitive penale și imperativul de a proteja drepturile și libertățile cetățenilor, inclusiv prezumția de nevinovăție. Ei bine, cred că suntem foarte aproape să găsim exact punctul în care să respectăm ambele deziderate și să propunem în dezbatere publică, în primă fază, un astfel de proiect de act normativ, care să se adreseze acestui fenomen.
Reporter: Vă mulțumesc.
Dan Cărbunaru: Domnule ministru, vă mulțumesc și eu foarte mult pentru prezență, pentru explicații și pentru răspunsurile la întrebări.