Sfârșitul politic al lui Liviu Dragnea ar putea interveni înainte de sfârșitul Președinției rotative a Consiliului UE exercitate de România. Discursul premierului Dăncilă ținut zilele trecute în Parlamentul României a menționat consolidarea UE ca una dintre prioritățile Președinției rotative. Doamna prim-ministru a vorbit de valori europene, de întărirea cooperării europene și a instituțiilor europene. Discurs în perfectă armonie cu fotografia Juncker-Dăncilă de la Bruxelles, în care doamna prim-ministru era ținută de mână de Juncker și condusă ferm înainte, în vreme ce dânsa privește galeș peste umăr în urma sa.
O privire de ”la revedere” aruncată unui trecut politic tulbure din care s-a zămislit ca premier?! În orice caz, cine crede că ”vulpoiul” Juncker nu cunoaște valoarea de simbol a gesturilor și fotografiilor de scenă, nu a fost atent la cariera politică a domnului Juncker, un fel de ”câștigător la orice costuri” în orice împrejurare, a se vedea recentul dosar Brexit.
Ieri, discursul lui Liviu Dragnea a fost vădit îndreptat împotriva UE, a valorilor UE, a instituțiilor UE și împotriva intereselor economice ale UE. În contrast, doamna Dăncila s-a ținut departe de această linie anacronică a șefului politic direct și a continuat, prudent, moderat, dar fără echivoc, pe linia europenistă.
Scena politică a observat atacul politic fățiș și nedrept al lui Liviu Dragnea la adresa Președintelui României, Klaus Iohannis.
În paralel, mai puțin sesizabil, pentru că nu l-a verbalizat expres, dar la fel de clar la o analiză atentă, Liviu Dragnea a executat un atac direct la adresa premierului Dăncilă, desființând practic linia politică pe care aceasta încearcă să o construiască pentru Președinția rotativă, o linie europenistă. De ce?! Pentru că, dincolo de aversiunea pe care o are față de valorile europene, Liviu Dragnea știe că, dincolo de adversarii din afara PSD, principalul pericol pentru el îl constituie premierul PSD, oricare ar fi acesta. Cazurile Grindeanu și Tudose stau mărturie în acest sens. Dacă în aceste cazuri, Dragnea a câștigat partidul agitând pericolul ”statului paralel” care ar asta în spatele premierului PSD, eliminâdu-și premierul-adversar-pericol, în cazul Dăncilă lucrurile ar putea sta invers.
Dacă premierul Dăncilă va avea simțul istoric și curajul politic de a opta corect pentru continuarea liniei politice pe care a abordat-o, ar putea avea drept suport nu un presupus ”stat paralel”, ci nume precum Juncker, Merkel sau chiar… Iohannis, spre interesul unei președinții rotative de succes, cu tot ce ar putea însemna aceste nume în termeni de suport politic. În această ipoteză, PSD va avea de ales între a merge la sfârșitul său politic și lada de gunoi a istoriei și reinventarea sa ca partid moderat de stângă politică europeană, sub conducerea dnei Dăncilă. Acest deznodământ se va profila în mod necesar pe parcursul președinției rotative a Consiliului European exercitată de România. Aș putea chiar spune că dna Dăncilă nu va avea de ales și va trebui să aleagă între un succes personal de carieră europeană și sfârșitul politic derizoriu alături de Dragnea. Nu pot ști dacă domnia sa a înțeles acest lucru, dar cred că Liviu Dragnea a realizat deja, de unde și atacul subsidiar, dar clar, la adresa liniei politice marcate de ultimele două discursuri livrate de Dăncilă. Urmează acum să vedem cât de repede va înțelege Dăncilă opțiunile pe care le are, cât curaj va avea să apuce pe calea dreaptă, dar grea, și ce opțiune va face PSD.
Din această perspectivă, varianta Dăncilă pentru debarcarea lui Dragnea este mult mai realistă decît iluzoria construcție Ponta, dovadă că astăzi, în Parlament, doi echipieri din grupul Ponta și-au anunțat reînscrierea în PSD. De ce să cauți un nou președinte pentru PSD în afara PSD, când îl ai gata pregătit chiar la vârful PSD?! Dacă nu reușește, joi, moțiunea PNL, aceasta pare a fi singura cale, în opinia mea. Dacă moțiunea reușește, e altă discuție.
De aceea, cred că ieri s-au petrecut sau profilat simultan două fenomene politice: consolidarea tandemului de adversari ireductibili Iohannis-Dragnea și profilarea unui posibil tandem de adversari Dragnea-Dăncilă, aceasta din urmă ca variantă de construcție pentru împingerea lui Dragnea în decor.