În data de 11 iunie 1848, domnitorul Gheorghe Bibescu a acceptat Proclamația de la Islaz, recunoscând și introducând în viața publică principii democratice precum libertatea, reprezentarea, drepturile cetățenești. Proclamația a fost un document politic elaborat de oameni cu multă știință de carte, cu studii solide, animați de patriotism față de o patrie la care încă visau, dar pentru construcția căreia deja lucrau cu inteligență, curaj și diplomație personală.
Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Constantin Brătianu, Vasile Alecsandri, frații Golescu, Avram Iancu sau Gheorghe Magheru sunt doar câteva dintre numele acelei generații care a intrat în Istoria Națională sub numele de „Generația Pașoptistă”, probabil cea mai mare generație de patrioți și oameni de stat din istoria noastră.
Fiecare dintre ei ne-a lăsat o lecție proprie. Nu toți au gândit totul la fel. Nu toți au ales aceleași mijloace. Nu toți au avut același destin. Dar și-au asumat o datorie mai mare decât cea a propriului destin și succes, și-au asumat să lucreze pentru ceea ce urma să devină, într-o zi, România.
Dar generația de la 1848 ne-a lăsat mai mult decât un program politic.
Ne-a lăsat Tricolorul — sub care românii s-au adunat. Ne-a lăsat „Deșteaptă-te, române!” — chemarea la demnitate, luciditate și responsabilitate. Ne-a lăsat Proclamația — cuvântul politic al viitoarei Românii moderne.
Să le cinstim memoria urmându-le exemplul, gândind în primul rând la interesul general și apoi la cel personal.
Astăzi aducem un omagiu acestei generații de la 1848.